de Robert J. Tamasy
Ce an! Buletinele de știri despre coronavirus/COVID-19 au fost necruțătoare, iar impactul global al pandemiei a fost diferit de orice s-a văzut vreodată. Situația a devenit atât de gravă, încât lideri naționali de vârf au avertizat cu privire la necesitatea „anulării Crăciunului”. Toate acestea în numele „stopării răspândirii”. Întreruperea lanțurilor de aprovizionare pentru transportul mărfurilor dintr-o regiune în alta sau dintr-o națiune spre alta au creat preocupări majore cu privire la faptul că bunurile dorite pentru cadouri și pentru celebrarea sărbătorii s-ar putea să nu fie disponibile.
Această situație ne reamintește de cartea clasică a lui Dr. Seuss, Grinch care a furat Crăciunul. Întrebarea care se pune este: Poate fi anulat Crăciunul cu adevărat? Poate cineva să „fure” Crăciunul, indiferent care ar fi motivațiile sau intențiile? Cred că răspunsul depinde de Crăciunul la care ne referim.
Dacă ne referim la Crăciunul pe care comercianții îl anticipează pe tot parcursul anului, cel care determină în mare măsură dacă afacerile încheie anul calendaristic „în negru” sau „în roșu”, atunci poate că răspunsul este da. Pentru că, dacă produsele nu se găsesc pe rafturile magazinelor sau nu sunt disponibile pe site-uri online de vânzare cu amănuntul, acest lucru va afecta veniturile și pragul de rentabilitate fiscal. Dacă ne referim totuși la adevăratul Crăciun, așa cum este descris în Biblie, niciun lider guvernamental sau lanț de aprovizionare cu amănuntul nu ar putea perturba sau elimina acest eveniment special.
În Luca 2:1-40, găsim o descriere a nașterii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care spune cum mama Sa pământească, Maria, și logodnicul ei, Iosif, au plecat din orașul natal, Nazaret, la Betleem, locul în care profeții spuseseră cu secole în urmă că Mesia se va naște. Luca povestește cum îngerii au vestit nașterea unică și sfântă unei audiențe neașteptate, păstorilor umili, primii martori oculari ai Pruncului Hristos.
O relatare similară găsim într-o altă Evanghelie, în Matei, începând cu capitolul 1:18 și continuând până la capitolul 2, versetul 23. Aici se vorbește despre cel numit Emanuel, care înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. În această relatare aflăm despre magi, înțelepții care au călătorit de la mare distanță pentru a vedea împlinirea unei profeții străvechi, și despre un rege rău, Irod, care se temea că acest copil îl va detrona într-o zi.
Dar cele mai fascinante cuvinte despre întruparea lui Isus Hristos se găsesc în capitolul de început al Evangheliei după Ioan: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu… În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1:1-5).
Această declarație rămâne la fel de adevărată și astăzi. În această perioadă de sărbători, adesea auzim oameni – de la predicatori la comentatori de știri, politicieni, celebrități de divertisment – meditând și oferind tot felul de opinii despre „adevărata însemnătate a Crăciunului”. Cu toate acestea, dacă noi credem relatările citate mai sus și alte pasaje din Scriptură, adevăratul sens al Crăciunului nu este o chestiune de alegeri sau preferințe. Este simplu, dar în același timp profund: Dumnezeu devine om, întrupându-se pentru a învinge singura problemă care nu are leac uman – problema păcatului.
După cum Ioan 1:14 declară, „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”. Rezultatul a fost cel mai mare dar dintre toate: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).
