Cristi Boariu: Românul fără Dumnezeu cu cămara plină e tot flămând

Românul fără Dumnezeu cu cămara plină e tot flămând. Cu baxurile de apă minerală lângă el îi este tot sete.

Românul fără Dumnezeu cu portmoneul plin e tot sărac. Cu analizele bune e tot bolnav. Pentru că cea mai gravă boala nu e hepatita C ci păcatul.

Românul fără Dumnezeu cu cel mai bun pat în dormitor tot nu va avea odihnă. Cu caloriferul dat la maxim în plină iarnă tot va zgribuli de frig. Pentru că cel mai mare ger e în inima ce nu a cunoscut încă căldura dragostei lui Dumnezeu.

Românul fără Dumnezeu îmbrăcat în cele mai bune haine se va simți tot gol. Cu cele mai bune parfumuri va mirosi tot a păcat. Minciuna, hoția și corupția nu se dă la o parte cu Hugo Boss.

Românul fără Dumnezeu chiar înconjurat de mulți prieteni se va simți tot singur. În salonurile de spital, în azile și în inimile mamelor care au abandonat copiii singurătatea strigă dar puțini aud glasul ei.

Dacă ceva poate schimba România e smerenia, rugăciunea și întoarcerea de la păcat spre sfințenie a românilor. Unii vor să trăim bine, alții să trăim mai bine, dar cu adevărat bine trăiesc doar cei care s-au întâlnit cu Binele suprem.

2 Cronici 7:14 – „dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”

E frumos tricolorul. Dar este un steag care poate duce orice națiune spre cea mai mare victorie. „Dumnezeu e steagul meu”, spunea Ioanid.

E frumos să fii patriot. Mulțumesc Domnului pentru țara în care m-am născut. Dar am pornit spre o țară mai frumoasă. Unde îngerii cântă, unde albul zăpezii nu e amestecat cu gri-ul duplicității. Unde nu se cântă spre slava oamenilor ci spre slava lui Dumnezeu. Unde nu mai sunt clinici pentru avort nici închisori.

Visez la o românie cu biserici pline și baruri goale. Cu părinți care să dea banii pe adidași noi la copii și nu pe Kent. Cu spitale fără plicuri, cu asistente fără buzunare la halate. Cu copii care să spună Tatăl Nostru când încep orele la școală. Cu Nan1 care să se vândă mai bine ca mâncarea pentru pisici. Cu familii care să înceapă ziua cu o cântare și să o încheie cu o rugăciune.

Am început revoluția cu „Tatăl nostru”. Și cu „Sfârșitul veacului trăim”. Că toți românii au nevoie de Dumnezeu când le merge rău. Dar acum când ne merge bine cine mai are nevoie de El?

Deșteapă-te române. Somnul cel de moarte e somnul păcatului. Tiranii sunt demonii care te-au împins spre mocirlă. Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă. O soartă veșnică. Un destin în brațul Lui Dumnezeu. El e singurul care poate vindeca România…

Cristi Boariu,
Pastorul Bisericii Penticostale „Muntele Sionului” (Deva)