Te simţi singur? Nu eşti singurul! Suntem mulţi care înţelegem prin ce treci. Suntem alături de tine, fiecare, în singurătatea lui. Motivele singurătăţii sunt diverse şi complexe.
Dar imaginează-ţi că şi cea mai titrată persoană din istorie, Isus Cristos, a gustat licoarea amară a singurătăţii. O profeţie îl descria ca fiind dispreţuit şi părăsit de oameni. Într-un sens foarte uman, Isus a simţit singurătatea.
Dacă este Dumnezeu, îţi dai seama ce a înseamnat pentru El să trăiască în lumea noastră? El a fost fără de păcat. Ai crede că totul este perfect, dar nu-i aşa. Mă gândesc că a fost chinuitor. Experienţa lui Lot în Sodoma este descrisă ca fiind un chin al sufletului din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea şi le auzea. Cu cât mai greu a fost pentru Isus, Cel fără de păcat, să trăiască într-o lume a păcatului?
Gândeşte-te cum i-a fost copilăria. Sigur a fost văzut ca un ciudat, arătat cu degetul, fără a se integra în vreun grup, nici măcar în propria-I familie.
Părinţii Lui iubitori nu L-au înţeles prea bine. Cu atât mai puţin, nu L-au putut proteja de înţepăturile altora şi poate batjocura crudă cauzată de comportamentul Său ciudat.
Mă întreb cât a suferit din cauza rudelor Lui? Fraţii şi surorile Sale probabil erau foarte iritaţi în prezenţa Sa, fiind prea conştienţi de păcătoşenia lor, de motivaţiile şi comportamentul lor egoist, în timp ce Isus nu avea astfel de probleme. Câte resentimente s-or fi adunat? Fraţii Lui nu au crezut în El (Ioan 7:5), până, probabil, după învierea Sa.
Isus Cristos a fost o persoană fără de păcat având părinţi păcătoşi, neamuri păcătoase, prieteni păcătoşi şi vecini păcătoşi. Nimeni de pe faţa pământului nu-L putea înţelege. Nici un om nu putea să-L bată pe umăr şi să-I spună: „Ştiu cum este… înţeleg prin ce treci.” Durerea şi suferinţa Sa au început cu mult înainte de grădina Ghetsimani.
Dar singurătatea Domnului Isus şi-a atins apogeul atunci când a devenit păcat pentru noi, pe o cruce, fiind părăsit de Tatăl Său (Matei 27:46). Treizeci şi ceva de ani a fost însingurat în lume din cauza lipsei de păcat, iar apoi, abandonat pentru că a luat păcatul lumii asupra Lui. Isus Cristos a cunoscut respingerea şi singurătatea supremă.
Tocmai de aceea este cea mai potrivită persoană care-ţi poate înţelege singurătatea. El cunoaşte cel mai bine slăbiciunile noastre.
Dar Isus nu a venit doar pentru a înţelege singurătatea, ci pentru a o elimina. Pentru că a murit în locul celor ce cred, tu, prin credinţă, nu mai eşti un străin sau un singuratic, ci devii „cetăţean împreună cu sfinţii şi membru al casei lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Pentru că Isus a fost părăsit de Dumnezeu şi de oameni, tu te poţi bucura de întreaga comuniune cu Dumnezeu şi familia Sa, pentru totdeauna.
Dacă eşti copilul lui Dumnezeu, ai scăpat de singurătate pentru totdeauna. Mai mult, se apropie ziua când vei cunoaşte că ai fost cunoscut pe deplin şi iubit. Iar umbra singurătăţii, pe care încă o mai simţi, Isus Cristos o înţelege.
De aceea, „să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit” (Evrei 4:16).
Iosua Faur, pentru Edictum Dei
