Acum câțiva ani, citind o carte bună, am dat peste câteva întrebări care m-au pus serios pe gânduri. Am încercat să reformulez o parte dintre ele și să le așez într-o oarecare ordine, cu specificația că la nici una dintre ele nu am toate răspunsurile.
1. De ce așa de mulți oameni care vor să-i placă lui Cristos sunt așa de rar cu un gând în Cristos?
2. De ce vestim o Evanghelie care eliberează și-i chemăm pe oameni la libertate, când noi de bună voie ne lăsăm orbiți de gândirea lui Satan care ne duce din nou în sclavie?
3. De ce adesea doctrina corectă, în loc să producă o relație de dragoste cu Cristos și compasiune pentru ceilalți, produce mai degrabă apatie față de Dumnezeu și cruzime față de oameni?
4. De ce se pare că tradiția domină lucrarea bisericii și, în general, guvernează lumea eclesiastică?
5. De ce atunci când tradiția bisericii se lovește de învățătura Scripturii, de obicei tradiția învinge?
6. De ce se înmulțesc regulile și regulamentele într-o credință care promite libertatea? Este libertatea în Cristos chiar atât de periculoasă?
7. De ce adesea Evanghelia, care este cea mai mare forță eliberatoare din lume, este împărtășită de unii dintre cei mai triști și mai crispați oameni de pe fața pământului, printre care uneori mă număr și eu?
Am convingerea că aceste întrebări sunt comune pentru mulți credincioși evanghelici, crescuți ca și mine în biserici evanghelice, care caută să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu aceste biserici.
Sursa: Facebook Samy Țuțac
