Privind către haosul și dezastrul care se desfășoară ăn Afganistan, merită să ne gândim la niște adevăruri serioase despre care revenirea talibanilor ne poate învăța.
În Occidentul creștin afluent, luăm unele lucruri de-a gata. Luăm de-a gata că societatea noastră este construită pe un fundament creștin. În timp ce Statele Unite și Europa devin din ce în ce mai secularizate și ateiste în practică, idelurile, politica și așteptările noastre de zi cu zi sunt încă profund creștine.
Ce vreau să spun este că ne așteptăm la onestitate și fair play. Credem că iertarea, reconcilierea și pacea nu sunt doar dezirabile, ci posibile. Credem în dreptatea temperată de milă. Credem că este un lucru bun, dacă nu chiar să-L iubim pe Dumnezeu, măcar să ne iubim aproapele, iar modalitatea de a face asta este prin a încerca să fim amabili, toleranți și înțelegători. Credem în susținerea și apărarea victimelor, a săracilor, a celor cu dizabilități și a celor oprimați.
Problema cu o societate care are țesute în ea principii creștine este că e mult prea ușor să ne asumăm că aceste valori sunt universal acceptate – că sunt evidente –, în mod clar valide și eterne pentru toată lumea – că aceste principii sunt trainice ca piatra, evidente și de netăgăduit ca „iarba e verde și cerul e albastru.”
Când aceste principii sunt diluate către nimic mai mult decât toleranță, echitate falsă și faptul de a fi „drăguț”, consecința este un soi de naivitate în care, dorind ca toată lumea să fie amabilă, ne convingem mai întâi pe noi înșine că suntem amabii și apoi ne păcălim să credem că, dacă nu toată lumea e la fel de drăguță precum noi și prietenii noștri, măcar vor să fie.
Talibanii ne învață că asta e o iluzie. Talibanii ne învață că există o mulțime de oameni care nu gândesc ca noi. Ei au valori diferite. Ei pun preț pe răzbunare, nu iertare. Ei pun preț pe un sistem religios impus – nu pe libertate. Ei pun preț pe dominație și tiranie, nu toleranță și libertate. Nu au timp de ideologii ale amabilității.
Talibanii ne învață realitatea naturii umane. Reglajul de bază nu este amabilitatea creștină, ci ceva numit „păcat originar”. Nu suntem construiți pentru amabilitate. Instinctul uman nerăscumpărat este cel de a căuta puterea, de a te desfăta în mândrie și a te bucura de prejudecăți. Natura umană fără lumina creștinismului cade în resentiment, rivalitate și răzbunare.
În consecință, dezastrul din Afganistan este cauzat parțial de optimismul nerealist al elitei americane liberale cu privire la natura umană. Dacă ceea ce se vehiculează este adevărat, anume că le-am înmânat o listă de nume ale colegilor americani și afgani talibanilor pentru „trecere sigură”, atunci argumentul meu este validat. Cineva undeva a crezut că teroriștii sunt la fel de amabili, onești, de încredere și sinceri ca el și că acea listă era un pașaport către un loc sigur, când ar putea să se dovedească foarte bine doar o listă de execuție.
Talibanii ne învață nu numai că există oameni răi în lume, ci chiar sunt malefici, din cauză că au o viziune fundamental diferită a lumii. Ei cred că trădarea, răzbunarea, crima și hoția nu sunt doar legimite, ci chiar de admirat. Și ne percep propriile valori ca fiind slăbiciuni.
Este interesant că retorica președintelui Biden a fost „Nu vom ierta. Nu vom uita.” Încercarea sa de a fi dur a fost încercarea de a juca același joc al răzbunării precum inamicii noștri. Nu va funcționa. Jucăm cu reguli diferite. În vreme ce dreptatea și retalierea sunt necesare, limbajul răzbunării și cel al recriminării nu vor funcționa. Nu putem trăi ca ei pentru că nu credem ca ei.
Ceea ce este necesar, la nivel fundamental, este conștientizarea faptului că nu toți oamenii sunt la fel de amabili, toleranți și liberali ca noi și nu vor să fie. De fapt, unii detestă principiile și valorile noastre și își doresc să le distrugă. Dacă am fi fost mai realiști în percepțiile noastre, am fi putut fi mai eficienți în răspunsuri.
Un text Dwight Longenecker pentru The Stream
Traducere de Edictum Dei
