Ratele ridicate ale depresiei și anxietății în țările dezvoltate ar putea să fie cauzate de dependența creierelor noastre de un neurotransmițător care este asociat cu plăcerea.
Un pacient în jur de 20 de ani, un tânăr inteligent și serios a venit la un consult suferind de depresie și anxietate. Renunțase la studii și locuia cu părinții lui. Avea gânduri suicidale. De asemenea, juca jocuri video mare parte din zi și până târziu în fiecare noapte.
Acum douăzeci de ani, primul lucru pe care l-aș fi făcut pentru un pacient ca el ar fi fost să-i prescriu un antidepresiv. În prezent recomand un lucru total diferit: abstinența de la dopamină. Îi sugerez să nu folosească niciun dispozitiv digital și să renunțe la jocurile video pentru o lună.
De-a lungul carierei mele ca psihiatru am văzut din ce în ce mai mulți pacienți (inclusiv tineri sănătoși din familii iubitoare, educați și cu o situație materială bună) care suferă din cauza depresiei și anxietății. Problema lor nu este vreo traumă, sărăcie sau marginalizare socială, ci prea multă dopamină. Dopamina este o substanță chimică produsă la nivel cerebral, care funcționează ca un neurotransmițător, asociată cu sentimentele de plăcere sau recompensă.
Când facem ceva ce ne place (cum ar fi jocurile video pentru pacientul meu), creierul produce o cantitate mică de dopamină care ne face să ne simțim bine. Dar una dintre cele mai importante descoperiri ale neurostiinței din ultimii 75 de ani este aceea că plăcerea și durerea sunt procesate în aceeași parte a creierului, iar acesta se străduie să le țină în echilibru. De fiecare dată când înclină într-una din cele două, corpul nostru se va chinui să readucă echilibrul (numit homeostază, în neuroștiință) stimulând-o pe cealaltă.
Odată ce dopamina este eliberată în corp, creierul se adaptează reducând numărul de receptori ai dopaminei care sunt stimulați. Acest lucru face ca creierul să se echilibreze înclinând balanța spre centrul durerii. Din acest motiv plăcerea este adeseori urmată de un sentiment de mahmureală sau dezamăgire. Dacă așteptăm un interval potrivit de timp, acest sentiment trece și revenim la o stare de neutralitate. Însă există o tendință naturală de a contracara sentimentele de dezamăgire revenind la sursa plăcerii pentru a primi încă o doză.
Dacă repetăm acest tipar ore întregi în fiecare zi, timp de câteva săptămâni sau luni, punctul de activare a plăcerii se schimbă. Acum avem nevoie de jocurile video nu pentru a simți plăcere, ci pentru a ne simți normal. De îndată ce ne oprim, resimțim simptomele universale a sevrajului: anxietate, iritabilitate, insomnie, disforie și tânjirea după excitantul respectiv.
Lumea în care trăim nu mai e o lume în care plăcerile sunt puține și sărace, iar pericolele pretutindeni. Trăim într-o lume a abundenței. Cantitatea, varietatea și potența drogurilor și comportamentelor care dau dependență nu a fost niciodată mai mare. Pe lângă stupefiante și opioide, există și o nouă serie de dependențe digitale care nu au existat acum 20 de ani: mesajele instantanee, tweeturi, navigarea pe internet, shoppingul online și jocurile de noroc online. Aceste produse digitale sunt proiectate pentru a da dependența: folosesc lumini, sunete celebratorii și like-uri care promit că răsplată este doar la un click distanță.
În ciuda accesului la aceste droguri, suntem mai nefericiți ca niciodată. Depresia, anxietatea, durerea fizica și suicidul sunt în creștere peste tot pe glob, cu precădere în țările dezvoltate. Potrivit lui “World Happiness Report”, în care se găsesc 156 de țări clasate după cât de fericiți sunt cetățenii lor, arată că americanii au fost mai puțin fericiți decât erau în 2008. Alte țări prospere au semnalat scăderi, la rândul lor: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Japonia, Noua Zeelandă și Italia. Un studiu efectuat de The Global Burden of Disease arată că numărul noilor cazuri de depresie pe glob a crescut cu 50% între 1990 și 2017, cu cele mai multe procente în regiunile cu venitul cel mai mare, cum ar fi America de Nord.
Este greu să vedem cauza și efectul când funcționăm cu dopamină. Doar după ce am luat o pauză de la drogul ales suntem în stare să vedem impactul pe care acesta îl are asupra vieții noastre. De aceea, l-am rugat pe pacientul meu să renunțe la jocurile video pentru o lună, timp în care creierul său va echilibra nivelul de dopamină. Spre surpriza lui, s-a simțit mai bine decât se simțise în ultimii ani, cu mai puțină anxietate și mai puțin depresiv. A reușit chiar să joace jocurile video obișnuite fără vreun efect negativ, limitându-și strict timpul alocat acestei activități la 2 zile pe săptămână, 2 ore pe zi. În acest fel permitea creierului să ajusteze nivelul de dopamină între sesiuni.
A evitat jocurile care erau prea captivante, de care nu s-ar fi putut desprinde, odata ce a inceput. A folosit 2 laptopuri: unul pentru jocuri și unul pentru școală. La urmă, s-a angajat la a juca doar cu prietenii, niciodată cu străinii, făcând ca jocurile să-i întărească conexiunile sociale (acestea, la rândul lor, sunt o sursă puternică de dopamină).
Nu toată lumea preferă jocurile video, dar aproape toți avem un drog digital, care include probabil folosirea smartphone-ului. Reducerea timpului petrecut pe telefon este cunoscută ca fiind dificilă, pentru că, la început, face ca echilibrul plăcere-durere să se încline înspre durere, făcându-ne neliniștiți și irascibili. Dacă putem rezista destul, vom experimenta beneficiile unui echilibru sănătos de dopamina. Mințile ne vor fi mai puțin ocupate cu tânjirea, vom fi mai prezenți și micile bucurii ale vieții ni se vor părea din nou pline de satisfacții.
Dr. Lembke este psihiatru și profesor la Universitatea Stanford. Acest eseu se găsește în cartea sa “Dopamine Nation: Finding Balance in the Age of Indulgence”.
Traducere de Edictum Dei
