În fiecare iunie a anului sărbătorim Ziua Tatălui, însă statisticile nu arată prea încurajator în SUA: unul din patru copii nu are tată.
În noul film a lui Kevin Hart care rulează pe Netflix – „Fatherhood”, ne sunt prezentate problemele zilnice cu care se confruntă părinții singuri. Filmul identifică corect rolul crucial pe care îl are un tată iubitor. Un alt film recent, „Collateral Beauty”, care îl are ca protagonist pe Will Smith, analizează procesul suferinței care apare cu pierderea unui copil și subliniază semnificația și însemnătatea pe care rolul de tată îl oferă.
Ambele filme tratează suferința și ambele dezvăluie un sens profund pe care vocația de a fi tată o dă. Ceea ce e interesant e că ambele filme transmit un contrast izbitor față de cultura modernă.
De ce unul din patru copii cresc fără tată? Unul dintre motive are de-a face cu oxitocina, un hormon responsabil pentru legătura afectivă dintre persoane. În medie, femeile au un nivel mai ridicat de oxitocină decât bărbații, ceea ce le determină anumite comportamente și anumite relații, cea mai notabilă fiind între mamă și copil. Din punct de vedere chimic, bărbații experimentează o legătură mai puțin durabilă cu cei pe care îi iubesc.
Dar problema lipsei tatălui din familii nu este doar de natura chimică, ci și culturală. Proliferarea contracepției și revoluția sexuală a anilor ‘70 au eradicat orice încredere în semnificația sexului, sarcină și creșterea copiilor. Ca urmare, bărbații văd comportamentul sexual ca un demers periodic care nu duce la căsătorie și creșterea copiilor.
Din punct de vedere statistic, cultural și chimic, tații sunt în dezavantaj în privința legăturilor afective. Căminele lipsite de prezența tatălui contribuie la producerea unor reacții în lanț devastatoare în societate. Lipsa tatălui crește de patru ori șansele ca un copil să trăiască în sărăcie. Copiii fără tată au de șapte ori mai multe șanse să aibă o sarcină în adolescență sau să abandoneze școala. Dacă baieții crescuți în acest mediu vor lipsi din viața copiilor lor, la rândul lor, efectele se vor repeta și multiplica.
Indiferent de afilierea politică sau religioasă, este vital ca tații să rămână unde le e locul, în familie. Schimbând tonul conversației despre valoarea căsătoriei și a întemeierii unei familii poate aduce un răspuns întrebărilor dificile. Sacrificarea dorințelor proprii de dragul soției și al copiilor este un pas crucial către prosperitatea umană.
Îngăduința prea mare de sine a unui bărbat în aspectele vieții sale sexuale este o formă pervertită a dorinței acestuia pentru însemnătate și intimitate. Acest lucru amintește de ideile Lordului Acton, care ne vorbește despre ce ar trebui făcut. În „Roman Question”, ne spune că „concepția catolică (spre deosebire de concepția modernă) care definește libertatea nu ca fiind puterea de a face ce dorim, ci dreptul de a putea face ce trebuie, neagă că interesul general poate suprima dreptul individual.”
Drepturile noastre, prioritizate corect, pot elimina dorințele egoiste și pot conduce la prosperitate; nu numai pentru tată, dar și pentru copiii pe care-i crește. Un soț și o soție, uniți pentru a putea procrea, dezvoltă o legătură care transcende drepturile individuale.
Oamenii sunt obsedați de drepturile care le apăra autonomia. Rolul unui tată, însă, presupune a lăsa deoparte dorințele personale de dragul îndatoririlor. Creștinii au exemplul suprem în Tatăl nostru ceresc. Nu numai că Biblia poruncește omenirii să se înmulțească, ci tații noștri pământești ne îndreaptă spre un tată mai măreț, care locuiește în ceruri. În 2 Corinteni 6:18 găsim scris: „Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” Bărbații pot învăța cum să-și îndeplinească mai bine rolul de tată privind la Tatăl nostru ceresc.
Care este sfatul pe care-l putem lua, ca bărbați? Cum ne întoarcem la familiile noastre, să ne așezăm la casa noastră și să creștem copii? Nu te face nevăzut. Participă activ în viața celor dragi. Poți găsi mai multă însemnătate în sacrificiul părintesc și în mândria de a avea un cămin decât în promisiunile deșarte ale unei culturi egoiste.
Kyle Sweitzer, Acton Institute
Traducere de Edictum Dei
