În adolescență, David a fost uns ca următorul rege al Israelului. Dar în loc să urce pe tron într-o strălucire de glorie, el a petrecut ani fugind de actualul rege al Israelului, care a încercat în mod repetat să-l omoare.
În acest timp, David se plânge către Dumnezeu: el are conversații cinstite despre situația sa, în timp ce se ține de speranța că Dumnezeu poate – și îl – va restaura.
Plângerile lui David i-au permis să-și exprime durerea, să strige pentru dreptate, și să-și amintească de credincioșia lui Dumnezeu. Concentrarea pe fidelitatea lui Dumnezeu i-a amintit lui David despre caracterul lui Dumnezeu și cunoașterea caracterului lui Dumnezeu l-a ajutat să-și păstreze speranța. De aceea, chiar și în cele mai grele situații, David a putut spune: „Te chem, [Doamne], zicând: «Tu ești adăpostul meu, moștenirea mea pe pământul celor vii!»”. (Psalmii 142:5)
Ceea ce poate că David nu știa în anii săi de fugă, era faptul că această experiență îl pregătise pentru a deveni liderul și războinicul de care avea nevoie Israel. Eșecurile pe care le-a îndurat i-au consolidat caracterul și i-au deschis calea spre scopul său viitor.
Când te găsești înconjurat de opoziție, durerea poate fi un cadou care te ajută să dai sens la situația ta. Dar mâhnirea nu este sfârșitul călătoriei tale.
Când îți pui nădejdea în Isus, nu suferi niciodată degeaba, deoarece Dumnezeul care a fost este și Dumnezeu care face. Acesta este motivul pentru care, indiferent cu ceea ce te confrunți, poți ține această speranță: Isus îți poate transforma eșecurile și întristările în decoruri pentru binele tău și gloria Lui. El poate să-ți ia durerea și să o folosească în scopurile Sale. El poate face o cale prin anotimpurile tale pustii. Pe măsură ce continui să te apropii de El, este posibil să descoperi că lupta ta actuală te antrenează în scopuri viitoare pe care El le are pentru tine și cei din jurul tău.
Sursa: YouVersion
