
Se pare că în fiecare săptămână, noi staruri de muzică creștină sau foste vedete creștine anunță că au „evoluat” în crezul lor şi cum „deconstrucția” credinței lor i-a făcut să o regândească sau să o abandoneze întru totul. Unele experiențe de acest fel duc la o credință durabilă, dreaptă. Altele sunt cinice, reacționare și duc la părăsirea credinței. Pot fi multe cauze declanșatoare ale acestor experiențe, însă cea mai des întâlnită, care face ca turnul credinței să se prăbușească, este o problemă controversată în ziua de azi: etica sexuală biblică.
În mediul creștin occidental, a devenit obișnuit să ignori, respingi sau să pui la îndoială ce spune Scriptura despre identitate și sex. Dacă faci lucrul acesta, vei continua să te-ndoiești de autoritatea Scripturii, ca temelie a vieții creștine. Din ce în ce mai mulți creștini, crescuți în biserică de la o vârstă fragedă, se îndepărtează în acest fel. Oare de ce?
Un răspuns ar fi temelia șubredă pe care este zidită credința acestor persoane.
1. Consumerismul
Probabil cea mai întâlnită distorsionare a credinței creștine (cel puțin în cultura occidentală) este prin prisma consumerismului. Această perspectivă privește credința în termenii câștigului și dezvoltării personale. Enoriașul caută biserica perfectă pentru el, la fel cum ar cumpăra o pereche de blugi. Și, la fel ca orice altceva întemeiat pe consumerism, se bazează pe ipoteza individualismului și a orientării spre confort. Credința este ceva bun atât timp cât nu cere sacrificii, cât timp aduce beneficii și puține costuri, cât timp nu împiedică autonomia și exprimarea într-un mod unic al „adevăratului sine” al creștinului. Acest fel de credință prosperă în contexte unde convingerile creștine nu sunt controversate, iar mersul la biserică contribuie la statutul social al creștinului.
Credința formată în cadrul „dezvoltării personale” are toleranță scăzută la durere. Este tot atât de puternică pe cât sunt avantajele. Când apar costurile – stigma socială, marginalizare, prietenii pierdute, creștinul consumerist își făurește o spiritualitate care elimină „luatul crucii”. Nu va rezista într-o eră în care ceea ce crezi despre sex vine cu un preț de plătit, cultural, relațional și profesional. Credința consumerismului este credința compromisului. Întâietatea individualismului, presupusul drept al fiecărei persoane la a fi fericit și susținut în orice fel ar dori, face ca autoritatea acestei credințe asupra problemelor de etică sexuală să fie neclară. Dacă fericirea individuală este considerată superioară autorității Bibliei, atunci bineînțeles că Biblia va fi dată la o parte în favoarea individului.
2. Pragmatismul
Tendința pragmatică vine dintr-o motivație bună: a fi pe cât de folositor poți din punct de vedere evanghelistic. Este tipul de credință care a dat naștere la biserici imense, care se adaptează stilurilor contemporane muzicale și culturale, la creștinismul hipster și alte feluri strategice de a planta noi biserici. Concentrați pe opinia publică, pe a ajunge la oameni în starea în care sunt, aceasta credință cu strategie de PR (n.t. – relaţii publice) are intenții bune – să facă ce este necesar pentru a umple rândurile și a-i câștiga pe cei pierduți – însă rezultatele sunt nesatisfăcătoare.
Învățăturile clare ale Scripturii cu privire la sex merg împotriva curentului modern. Este o strategie proastă de PR. Acest lucru reprezintă o dilemă pentru credincioșii pragmatici care-și doresc ca credința lor să fie proeminentă, plăcută și atrăgătoare pentru cât mai mulți oameni cu putință. Ce se întâmplă când un subiect biblic (etica sexuală) face credința un proiect imposibil pentru unii care, dacă lucrurile ar sta diferit, s-ar converti? Creștinii pragmatici iau decizia calculată de a ignora sau de a reinterpreta subiectele controversate.
Aceasta practică este des întâlnită în bisericile cu mulți membri sau în industriile unde sunt mulți bani in joc. Dacă supraviețuirea înseamnă “regândirea” doctrinei pentru a se potrivi mai bine audienței, mulți creștini vor face acest compromis.
Brett McCraken,
The Gospel Coalition
Traducere de Edictum Dei


Un comentariu
Ah, Doamne, ai mila de noi! Sa tinem calea pocaintei cu orice pret…