Sunt un musulman american. Eu și confrații mei musulmani din America și de pretutindeni trebuie să ne împăcăm cu un adevăr din ce în ce mai evident: că suntem singurii care pot duce o bătălie câștigătoare împotriva radicalismului ce ne mutilează credința.
Dacă a existat vreodată îndoială cu privire la asta, doar priviți la natura atacului terorist din San Bernadino, California, în decembrie 2015 (14 morți, 22 grav răniți). Ce este cel mai tulburător în legătură cu masacrul din San Bernadio este că Syed Farook, soțul din cuplul terorist, pare să fi fost, în aproape orice privință, un american obișnuit. Nelegiuirea sa nu a fost una cauzată de sărăcie sau lipsă de oportunități, sau o inabilitate de a se integra în societatea americană. Chiar opusul. Syed a fost crescut într-un mediu de clasă de mijloc, de o primă generație de imigranți pakistanezi. Era educat și câștiga bine.
Și eu, la fel ca mulți alți musulmani americani, vin dintr-un mediu foarte similar, ca fiu de imigranți pakistanezi, ceea ce face atacul cu atât mai îngrijorător. Pare de neconceput ca cineva într-o astfel de poziție să fie susceptibil la radicalizare. Totuși, am văzut-o petrecându-se de nenumărate ori printre musulmanii mai tineri din Orientul Mijlociu, Europa și acum America.
Atacul din San Bernadino subliniază importanța unei reacții ofensive la propaganda extremistă. În vreme ce atacurile sofisticate ale grupurilor teroriste pot fi prevenite eficient de forțele de ordine și de măsuri naționale de siguranță, adevărul este că niciun guvern nu poate face prea multe – nici măcar prin reguli mai stricte cu privire la arme – pentru a elimina posibiliatea unui lup singuratic radicalizat care seamănă teroare. Doar prin înfrângerea ideologiei care inspiră aceste atacuri se poate realiza un asemenea lucru.
Un război de propagandă trebuie să înceapă împotriva radicalismului, iar musulmanii americani trebuie să fie în prima linie ca el să fie credibil. Simpla condamnare a terorii islamiste nu este suficientă. Trebuie să ne implicăm activ în transmiterea de mesaje antiextremiste. Trebuie să construim un caz intelectual și teologic împotriva Islamului radical. Liderii noștri religioși trebuie să îi educe și prevină pe tinerii noștri cu privire la pericolele căutării unei îndrumări spirituale pe Internet. Ei trebuie să clarifice perfect că oricine care se implică în acte de terorim nu face lucrarea lui Dumnezeu, ci lucrarea diavolului.
Iar noi, cei din comunitățile musulmane, trebuie să continuăm să fim vigilenți. Dacă cineva care vine regulat la moschee se oprește dintr-o dată și dispare după ce se căsătorește cu o femeie pakistaneză în Arabia Saudită, pe care a întâlnit-o online, nu ar trebui să fie nevoie de doi ani și ca 36 de americani să fie împușcați (incluzând o persoană din acea moschee) înainte să observăm.
Avem beneficiul de a trăi într-o națiune care protejează libera expresie și libera asociere, o națiune care pune preț pe piața ideilor, o națiune care ne permite tuturor să ne practicăm credința, indiferent de religia noastră. Avem oportunitatea de a vorbi public și de a provoca radicalismul într-un fel în care alții, din afară, nu o pot face.
Există un război care se întinde dincolo de Siria, iar musulmanii americani sunt sub asediu – nu din partea unui grup de americani bigoți, ci din cauza unui grup marginal din afara țării, care caută să ne despartă comunitățile și să ne ia libertățile pe care le prețuim atât de mult. Înceracă să își îndrepte atenția către cei nemulțumiți dintre noi, să ia cu asalt amvonul moscheii și să ne convingă că nu suntem bineveniți în propria noastră țară.
Dar, dacă suntem serioși cu privire la a intra cu susținere unitară în această bătălie, unele lucruri vor trebui să se schimbe. Nu putem arăta cu degetul prejudecățile împotriva credinței noastre fără a arăta cu degetul și inegalitatea de gen și homofobia pe care le găsim în unele din comunitățile noastre musulmane. Nu putem fi susținători ai religiilor noastre fără a susține și libertățiile persoanelor din toate tradițiile religioase, incluzând anumite denominații musulmane cu care nu suntem de acord.
Trebuie să schimbăm felul în care percepem legea islamică și să discredităm practicile judiciale medievale care persistă în Orientul Mijlociu. Și trebuie să avem conversațiile inconfortabile, dar necesare, despre de unde vine mare parte din finanțarea pentru această ideologie suprematistă canceroasă – Arabia Saudită.
Purtăm cu noi o responsabiliatte față de țara noastră, credința și copiii noștri. Majoritatea dintre noi suntem aici fiindcă părinții sau bunicii noștri au emigrat din națiuni opresive și neliberale datorită promisiunii unei vieți mai bune în America. Dar, la direcția în care o iau lucrurile, copiii noștri ar putea crește cu mai puține oportunități și libertăți decât noi. Nu mă pot gândi la o înfrângere și capitulare mai mare în fața radicalismullui decât acesta.
Khurram Dara, Pentru Prager University
