Legalismul este un concept biblic, deși cuvântul nu apare în Scriptură. Există un legalism teologic, desprins din conceptul de justificare și este un legalism etic, desprins din conceptul de sfințire.
Unul se referă la adăugarea a ceva la mântuirea făcută doar de Hristos, altul se referă la interdicții și noi reguli care încearcă să reglementeze noua viață în Hristos.
Credinciosul nu urăște legea- aia se numește antinomianism- ci o plasează acolo unde a pus-o Hristos. Legea își găsește împlinirea totală la cruce.
Dar legalismul este o formă subtilă de pervertire a adevăratei credințe. Ea nu este o pervertire a Evangheliei, este o altă Evanghelie. Dar ceea ce ucide cel mai profund legalismul este bucuria. Legalistul nu se poate bucura. Este mereu stresat că ar putea să lezeze sensibilitatea lui Dumnezeu.
Pavel îi întreabă pe Galateni: “unde este dar fericirea voastră”? Legalismul ne văduvește de fericire. Legalistul este acru, mereu luându-se prea în serios, mereu crispat și temător că nu l-a făcut prea fericit pe Dumnezeu.
Din acest motiv predicarea harului fericitului Dumnezeu este antidotul pentru legalism. Nu ura față de lege este antidotul, ci harul.
Autor: Lucian Bălănescu
Un comentariu
Balanescu a luato pe drumul batatorit de Barbosu al teologiei liberale, si repede si voi modernistii liberali va grabiti sa sustineti aceasta erezie..https://crestinism-autentic.blogspot.com/2021/10/caderea-in-liberalism-bisericilor.html