Viața nu a fost deloc blândă cu mine. Nu mereu am fost așa. A fost o vreme când cunoșteam fericirea și mă bucuram cu adevărat de viață. Aveam un soț extraordinar. Dumnezeu a binecuvântat căsnicia noastră cu un fiu. Însă lucrurile nu aveau să rămână așa. La ceva vreme după nașterea fiului meu, soțul meu a murit. De acum trebuia să mă descurc pe cont propriu. Și am reușit o vreme… până când a venit o mare foamete în țară! Tocmai când credeam că viața e nemiloasă, atunci a venit și foametea. Da, e drept, de multe ori un rău nu vine niciodată singur.
Am început să mă rog și să cer ajutorul lui Dumnezeu. Nu-i așa că și tu ai auzit mărturii ale unor oameni ai lui Dumnezeu care erau în mare strâmtorare, s-au rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a trimis la ei pe cineva care să le întindă o mână de ajutor. M-am rugat cu ardoare, așteptând răspunsul lui Dumnezeu. Pe zi ce trecea, vedeam cum ultimele noastre resurse se duc și nimeni nu vine să ne întindă acea mână de ajutor.
Am ajuns să mă împac cu ideea că voi muri împreună cu fiul meu din cauza lipsei resurselor necesare pentru fiecare zi. Dar ce să vezi! Într-o zi, pe când eram gata să pregătesc ultima mâncare pentru mine și fiul meu, văd pe cineva în depărtări care se apropia. Mi-am zis că poate fi în sfârșit acel om pe care Dumnezeu vrea să-l trimită la mine pentru a mă ajuta să ies din situația imposibilă în care mă găseam. Am avut dreptate… doar în ce privește prima parte! Omul acela a venit la mine. Însă când l-am văzut mi-am dat seama imediat că nu are ce să ne ofere mie și fiului meu.
Partea șocantă abia acum începe. Omul acela s-a uitat la mine, m-a văzut cât eram de amărâtă și, cu toate acestea, fără să mă cunoască, fără să se prezinte, îmi cere să-i dau niște apă de băut. Sper că n-ai uitat că la noi în zonă în acea vreme era o secetă cumplită! Însă am reușit totuși să-i aduc ceva apă ca să bea. Când să dau să-i urez o zi bună, omul acela continuă și îmi cere să-i dau ceva de mâncare. Primul meu gând a fost: „Bine, Doamne, că nu-mi trimiți un om care să mă ajute și pe mine în sărăcia mea! Îmi trimiți pe cineva care să-mi ia chiar și ultima bucată de pâine?” Apoi m-am gândit puțin și am zis că poate Dumnezeu l-a adus pe acel om ca să-mi dea ocazia să mai fac o ultimă faptă bună înainte de a muri. Atunci am realizat că ori cu bucata aceea de pâine, ori fără ea, tot înspre moarte mă îndreptam.
Am ales să nu-mi leg viața de bucata aceea de pâine. I-am dat-o cu mare bucurie acelui străin. N-am știut eu că pe când îi dădeam acelui străin bucata de pâine pe care tocmai o făcusem Dumnezeu făcea o minune. De fapt, două. M-a făcut conștientă că viața mea nu e legată de bucata aceea de pâine, dar, de asemenea, mi-a arătat că a hotărât să-mi lungească firul vieții. Când m-am întors să spăl vasele, care oricum erau goale de ulei și de făină, n-am avut cum să le spăl, deoarece în ele încă mai era ceva ulei și ceva făină. Multă vreme acel ulei și acea făină nu s-au împuținat. Da, viața mea și a fiului meu depindea de uleiul și făina aceea, însă inima mea nu era legată de ele.
Aș vrea să-ți spun că lucrurile au luat o turnură fericită, însă nu pot. După ceva vreme, fiul meu, singurul meu fiu, s-a îmbolnăvit grozav de tare și a murit subit. Atunci toată încrederea mea în Dumnezeu s-a pierdut. Am crezut că Dumnezeu m-a pedepsit pentru păcatul meu omorându-mi fiul. Însă ceea ce s-a întâmplat în continuare este ceva ce nu-mi pot explica nicidecum. Omul acela pe care Dumnezeu l-a trimis în casa mea l-a adus pe fiul meu înapoi la viață. Din acel moment am știut că el este un om al lui Dumnezeu și că cuvântul Domnului din gura lui era adevărat.
Ce am învățat din aceste experiențe? Am învățat că Dumnezeu are putere asupra vieții și are putere și asupra morții. Viața mea este în Mâna Lui. El hotărăște lungimea vieții noastre. Atunci ce rost are să-mi leg viața de lucrurile vremelnice ale acestei lumi?
Dar tu? Ce anume te leagă pe tine de acest pământ? Diferite realizări pe care vrei să le ai? Diferite realizări pe care le ai deja? Nu uita, totul pe acest pământ este trecător. Așa că, te rog să faci ceea ce-am făcut și eu: Leagă-ți inima de cer!
Semnat,
O văduvă
P.S. Relatarea acestor experiențe din viața mea o poți găsi pe paginile Scripturii, în 1 Împărați 17:8-24.
Timotei Stoica
