„Mă tem că nu te pot lăsa să treci”, a spus ofiţerul de la control paşapoarte din biroul aeroportului. „Guvernul a emis o interdicție permanentă de reintrare împotriva dumneavoastră”.
Aceste cuvinte l-au lovit puternic pe David. Știa că familia lui îl aștepta la doar câțiva pași distanță în zona de aşteptare. Se așteptau să vină acasă. Deși David este canadian-american, Turcia era pentru el acasă. Acolo locuise în ultimii 19 ani. Împreună cu soția sa Ulrike, de origine germană, își crescuse toţi cei cinci copii acolo. Așteptase cu nerăbdare să-i vadă după o lună în care fuseseră separaţi. Acum i s-a spus că nu mai poate pune piciorul în Turcia. Niciodată.
Folosind pretextul aplicării unor legi vagi de imigrație, guvernul turc împiedică oameni ca David Byle să împărtășească Vestea Bună cu alții. Dar David este hotărât să nu renunțe fără luptă la dreptul său de a-şi exercita libertatea de religie.
David este un evanghelist care împărtășește Cuvântul lui Dumnezeu cu pasiune. El a urmat această chemare, indiferent de obstacolele puse în calea sa. În anii 2000, și-a început lucrarea misionară predicând pe străzile din Istanbul. Cetăţenii acestei ţări dețin un loc special în inima lui.
Evanghelist experimentat, David folosește metode creative pentru a spune povestea lui Isus trecătorilor. Fie că este teatru de păpuși, pantomime sau o pancartă cu ilustrații însoțite de pilde, David găseşte întotdeauna ceva care să atragă atenția celor din preajmă. Cei care îl ascultau pe David erau dornici să afle mai multe despre ceea ce voia să le împărtășească. Lucrarea lui stârnea conversații interesante. Dar reacția autorităţilor nu a fost la fel de pozitivă.
„Când vorbeam despre credința noastră pe străzi, oamenii erau dornici să asculte și să învețe. Sorbeau cu nesaţ poveștile despre Isus, pentru că nu sunt povești pe care le auzi de obicei pe străzile din Istanbul. De multe ori stăteau de vorbă cu noi şi ne puneau multe întrebări. Unor oameni din guvern nu le-a plăcut ceea ce făceam și au vrut să ne facă să tăcem.” De-a lungul lucrării sale, David a fost arestat și interogat de mai multe ori. Apoi, au încercat să-l deporteze. Dar, în ciuda faptului că s-a confruntat cu aceste obstacole, inima sa pentru proclamarea Evangheliei a rămas statornică.
„Am învățat că munca misionară necesită în principal două lucruri: curaj și creativitate”, a spus el. Ambele sunt daruri pe care le-a folosit din plin. În timp ce era închis în celulele de detenție, unde uneori rămânea şi peste noapte în arest, David continua să împărtășească Evanghelia celor din jur. La urma urmei: „Rareori sunt alte locuri în care oamenii să nu aibă altceva de făcut și sunt fericiți să-ţi acorde atenție și să te asculte fără a fi distraşi”.
În 2016, bărbatul care și-a dat viața slujirii misionare s-a confruntat cu o decizie de deportare nedreaptă. I s-a spus că trebuie să părăsească Turcia imediat.
Acest lucru nu a fost chiar o surpriză.
El observase o ostilitate tot mai mare faţă de manifestările publice ale creștinismului începând cu 2007. Știa însă care sunt drepturile sale și a contestat legalitatea acțiunii în instanță. Instanța i-a acordat o ordonanță care i-a permis să rămână până la pronunțarea sentinţei în cazul său. Dar, în octombrie 2018, poliția l-a arestat din nou pe David în mod neașteptat – la doar o zi după mediatizata eliberare din arest şi plecarea din Turcia a pastorului american Andrew Brunson. I s-a spus că are cincisprezece zile să plece din țară. „Au făcut să pară că aș putea reveni, așa că imediat am dat curs acestui ordin.”
Abia după ce a trecut de controlul de paşapoarte al aeroportului, David și-a dat seama că guvernul turc nu intenționa să-i permită să se mai întoarcă.
„A fost o mare lovitură când polițistul s-a uitat la mine la ghişeu și mi-a spus:„ Aveți o interdicție permanentă de intrare ”. M-am gândit: Oh, deci asta este. ”
Autoritățile au susținut că David era o amenințare la adresa ordinii și securității publice. Cazul său a ajuns şi la Curtea Supremă a Turciei, unde a fost respins imediat pe motiv ca David nu mai era în țară.
„Isus a spus:„ Du-te și fă ucenici din toate neamurile ”. Uneori, asta va însemna acţiuni în justiție pentru a deschide frontierele închise pe nedrept”, a reflectat el.
Este o încălcare gravă a drepturilor utilizarea legilor privind imigrația ca pretext pentru a interfera cu dreptul fundamental al unei persoane de a-și manifesta credința religioasă. Suprimarea sistematică de către guvern a drepturilor lui David şi a altor creștini străini are ca scop înăbușirea creștinismului în Turcia. Lucrarea misionară a lui David a fost motivul pentru care au emis o interdicție de intrare împotriva lui. Au făcut acest lucru ignorând faptul că o astfel de lucrare misionară este legală atât în temeiul Convenției europene a drepturilor omului, cât și în dreptul național turc, ambele protejând libertatea religioasă. Aceasta include libertatea de a împărtăși credința în public. Chiar dacă unora s-ar putea să nu le placă ceea ce David are de spus, este important să vă asigurați că toată lumea are dreptul să vorbească liber. Cenzură nu duce la libertate, ci la tiranie.
Cu sprijinul ADF International, David și-a adus cazul în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Dosarul lui este unul solid, dar nu se poate şti dacă cazul său va avea succes. O hotărâre pozitivă nu ar afecta doar familia Byle, ci și viața a 800 de milioane de oameni din 47 de țări diferite. David s-ar putea să se întoarcă acasă. Dar este vorba de mai mult decât atât. Orice persoană are dreptul să se exprime liber și să-și împărtășească credința. Nimeni nu ar trebui să sufere persecuție, închisoare sau deportare din cauza credinței sale. Lanțurile, respingerea și dificultățile fac parte din riscul asumat de misionari, dar aceștia sunt totuşi îndreptăţiţi să-şi exercite drepturile lor umane.
„Ne este dor de Turcia. Este casa noastră”, spune David. Între timp el s-a mutat, împreună cu familia sa, în Germania și continuă să împărtășească Evanghelia acolo. Dar a observat că oamenii se opresc mai rar pentru a-l asculta, atunci când căuta să le atragă atenţia pe străzi. „Un lucru pe care l-am observat în Germania este că oamenii cred că credința și religia aparțin sferei private. Chiar și credincioșii sunt extrem de precauți în ceea ce privește împărtășirea credinței lor, din teama de a nu spune vreun lucru greșit sau de a ofensa pe cineva. Cred că pericolul este acela pierdem curajul de a vorbi despre Isus cu convingere. Nu suntem chemați doar să împărtășim Evanghelia, ci și să o vestim cu îndrăzneală. A fi înspăimântați nu îi face dreptate Dumnezeului nostru. El dorește ca noi să avem încredere în puterea Sa pentru a mântui.”
Sursa: Christian Today
