„Pentru a dobândi puterea și pentru a o păstra, este necesar să o iubești; însă dragostea de putere nu este asociată cu bunătatea, ci cu acele calități care îi sunt opuse, cum ar fi mândria, viclenia și cruzimea” – Lev Tolstoi.
La fel ca banii, PUTEREA are o abilitate de a intoxica omul, care se dovedește a fi fatală pentru mulți. De la lideri politici corupți, cum ar fi Robert Mugabe în Zimbabwe, la șeful care crede că poziția privilegiată îi justifică comportamentul deplasat, abuzul de putere începe când oamenii cred că sunt deasupra legii sau codurilor morale.
Puterea este necesară pentru a face ca lucrurile să meargă: poliția ar fi o mascaradă dacă nu ar avea puterea de a aresta; statele ar fi invadate dacă nu ar avea armată sau arme nucleare pentru a se apăra, iar nimic nu ar merge într-o instituție dacă directorii nu ar avea puterea de a angaja și concedia.
Povestea unui rege
Regele Saul a fost un bărbat pe care dragostea de putere l-a doborât. Primul rege al israeliților îi întrecea pe toți în înălțime. Chipeș, puternic și smerit, Saul părea candidatul perfect la tron. Însă povestea lui e cea a unui om care și-a risipit potențialul. Simțindu-se amenințat de tânărul David, va căuta să-l omoare de nenumărate ori, ajungând la susceptibilitate și manii. Samuel îi va spune: „Când erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?” (1 Samuel 15:17).
Este o trăsătură comună a celor aflați în poziții care le oferă putere să aibă un ego exagerat, ușor de flatat și de jignit. Dacă ne uităm în istoria secolului trecut, dictatorii comuniști și-au țesut o aură de zei, ducând până la exacerbare cultul personalității și pedepsind aspru pe cei ce nu intrau în hora preamăririi lor. După o viață în care îți sunt lăudate și exagerate calitățile, ajungi să le crezi. Nero a spus când s-a sinucis: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”, deși contemporanii săi susțin altceva: Suetonius spune că Nero avea o voce slabă și înfundată, iar Dio Cassius îi califică glasul drept leșinat. De aceea este esențial să ai printre apropiați pe cineva care să îți spună adevărul, căruia să îi dai socoteală.
Adeseori, mândria este văzută ca o calitate, însă ea nu e altceva decât trăsătura definitorie a unui om care își măsoară valoarea comparându-se cu cei din jur. Acest om nu-și dorește succesul pentru a ajunge la standardele setate de el însuși, ci doar pentru a-i întrece în prestigiu și putere pe cei de lângă el. Aceștia nu sunt văzuți ca prieteni, ci ca niște competitori. Mândria întunecă judecata într-atât, încât actele imorale și josnice sunt scuzate, deoarece legile care se aplică tuturor oamenilor, nu se aplică celor aflați la putere. Însă acest lucru va duce la căderea omului în cauză. Biblia afirmă un adevăr valabil peste milenii: „Mândria merge înaintea pieirii.” (Proverbe 16:18).
De obicei, ești singur când ești în vârf. Nu-ți pierde simțul realității. Neavând contact cu oamenii de rând sau cu subalternii tăi, nefrecventând aceleași cercuri și neavând aceleași probleme, este ușor să pierzi din vedere perspectiva celorlalți și îngrijorările lor. Deciziile tale s-ar putea să nu le reprezinte interesele cum ar trebui. Davin Neeleman, CEO la Jet Blue, zboară cu avioanele companiei sale săptămânal, vorbește cu pasagerii și angajații pentru a înțelege problemele acestora și pentru a căpăta o altă perspectivă asupra afacerii lui. Cei mai buni lideri au fost cei care au slujit și s-au implicat alături de cei peste care aveau autoritate. Slujirea celor din jur ajută la schimbarea punctului central de pe sine, pe ceilalți.
Un lider adevărat prezintă obiectivele sale ca fiind comune cu ale subalternilor, împarte puterea, face ucenici, câștigă admirația acestora și, astfel, își consolidează poziția.
După Art of manliness – 3 Man Killers: Power
