Integritatea este temelia oricărui bărbat măreț și, odată dărâmată, nu mai poate fi refăcută complet niciodată. Ca un vas sfărâmat în milioane de piese, poate fi lipit, însă crăpăturile vor fi mereu vizibile.
Trei lucruri specifice au ciobit integritatea și au revendicat viețile a mii de oameni măreți de-a lungul istoriei. Deși folositoare când sunt utilizate corespunzător, aceste trei lucruri se pot transforma în ceva dăunător, iar efectele pot fi îngrozitoare. Lasă o dâră înfiorătoare în urma lor: cariere terminate, familii distruse, inimi frânte și potențial risipit.
Nu este o chestiune de „dacă” vei întâmpina tentații din domeniile amintite, este o chestiune de „când”. Poți să spui: „nu mi se va întâmpla mie” și să devii încă unul dintre bărbații doborâți la apogeu sau poți să-ți impui anumite lucruri care te vor ajuta să îți păstrezi integritatea intactă și să îți sfârșești cu bine alergarea.
Începem prima parte a acestei serii, cu primul lucru care poate ucide un bărbat: BANII.
„Ideea este, doamnelor și domnilor, că lăcomia – din lipsa unui termen mai potrivit – este bună”, a spus Gordon Gecko, în filmul „Wall Street” din 1987. A explicat că lăcomia a fost sursa progresului umanității. Problema este că lăcomia te va face să faci lucruri pe care nu le-ai face în mod normal: a minți, a fura, a înșela – toate devin metode operaționale, nu fapte mârșave.
Banii, în sine, nu sunt un lucru rău, precum nici dorința de a face bani. Banii sunt o necesitate a vieții, o unealtă, iar uneltele nu sunt nici bune, nici rele. Oamenii citează greșit versetul biblic, spunând „banii sunt rădăcina tuturor relelor”; însă el spune „iubirea de bani”, aceasta este problema.
Capcana de bărbați începe cu definirea sinelui prin prisma posesiunilor materiale – crezând că ele oferă fericirea. Este o mică – dar letală – deformare a dorinței naturale a bărbaților de a fi cei care asigură cele necesare traiului familiei. Așa că niciodată nu ai îndeajuns. Întotdeauna va fi cineva care va avea mai mulți bani, o mașină mai scumpă sau o casă mai mare. În curând ne trezim că suntem sclavul banilor, în loc de a fi stăpânul.
Tolstoi a scris o scurtă povestire despre lăcomie, în care protagonistului, Pahom, i-a fost dată oportunitatea neobișnuită de a primi pământ. În schimbul a o mie de ruble, avea să pornească la răsăritul soarelui și să traseze cu pasul o suprafață cât dorea el de mare, cu condiția ca la lăsarea serii să ajungă la punctul de plecare. Lăsându-se condus de lăcomie, Pahom s-a îndepărtat prea mult de punctul de plecare. La apusul soarelui, realizându-și greșeala, s-a grăbit înapoi, însă, ajuns prea târziu, se prăbușește mort. Sluga care îl însoțea i-a săpat o groapă pentru a-l înmormânta: „Doi metri, din creștetul capului până în tălpi, a fost tot ceea ce a avut nevoie.”
La fel ca Pahom, suntem prinși de dorința de a avea mai mult, însă în final lăcomia cere mai mult decât oferă.
Unul dintre cele mai bune remedii împotriva lăcomiei este generozitatea. Ceva incredibil se întâmplă în inimile oamenilor atunci când dăruiesc ceva celor în nevoie. Dintr-o dată, lucrurile fără de care nu puteau trăi nu mai sunt chiar atât de importante. A fi generos este a învăța să fii bogat. Mulți își justifică lipsa dărniciei prin insuficiența fondurilor. „Aș dărui mai mult dacă aș avea mai mulți bani” este raționamentul des întâlnit. Adevărul e că dacă nu dăruiești în sărăcie, nu vei dărui nici în bogăție.
Generozitatea este un obicei care trebuie cultivat, ea nu va țâșni atunci când atingi un anumit nivel de bogăție. Din această cauză mulți oameni devin mai lacomi și mai zgârciți pe măsură ce se îmbogățesc. Dăruiește din puținul tău.
Un alt remediu împotriva lăcomiei este mulțumirea. Acum câțiva ani am călătorit în Thailanda, după tsunami, pentru a ajuta localnicii. Satele șterse de pe fața pământului, familii din care doar 1 sau 2 membri au supraviețuit… Ceea ce m-a frapat nu a fost grozăvia cataclismului, ci spiritul de generozitate incredibil al refugiaților. Oameni care au pierdut tot ceea ce agonisiseră, împărțeau cu noi din puținul lor. Dacă cineva ar fi avut o scuză pentru lăcomie, ar fi fost acești oameni. Însă ne-au dat din apa și mâncarea lor, zâmbind. Erau mai bogați ca majoritatea cunoscuților mei, nu în posesiuni materiale, ci în duh. Ei au înțeles că și în cele mai grele condiții pot avea ceva de oferit. Am venit de acolo recunoscător pentru viața mea și lucrurile cu care am fost binecuvântat, țara în care trăiesc și oportunitățile care mi-au fost date.
Art of Manliness – 3 Man Killers: Money
