În urmă cu câțiva ani, în timp ce participam la o conferință națională, am ascultat cu plăcere o varietate de vorbitori excelenți. Unii dintre ei, însă, s-au dovedit a fi în mod deosebit memorabili. M-am întrebat care a fost lucrul care i-a făcut să iasă în evidență în mintea mea. Știam că nu este doar nivelul lor de expertiză. Mai apoi mi-am dat seama că cei care m-au impresionat cel mai mult au fost oamenii de afaceri care și-au împărtășit poveștile personale.
Aceștia nu erau vorbitori profesioniști, ci mai degrabă antreprenori care fac o diferență. Unii au un impact asupra lumii prin produsele sau serviciile lor; alții aduc schimbare în comunitățile lor și în lumea în care trăiesc prin generozitatea lor. Informațiile pe care le-au oferit au fost excelente, dar poveștile lor – relatări despre ceea ce se întâmplă în interiorul firmelor lor – au fost ceea ce au atins inimile oamenilor din audiență.
În timp ce am scanat sala de întâlnire, mi-am dat seama că mulți dintre liderii prezenți deveneau extrem de motivați prin poveștile pe care le auzeau. Bănuiam că în următorul an va exista probabil o recoltă proaspătă de povești, inclusiv de la cei care erau acum cei inspirați.
De ce sunt poveștile atât de eficiente? Unul dintre motive este că ele oferă o imagine, pe care o putem numi „imagine verbală”, a principiilor și practicilor pe care încercăm să le transmitem. Este un lucru bun să ai un entuziasm puternic pentru un produs, un serviciu sau chiar pentru anumite idei. Dar este mai bine să arăți – prin puterea poveștilor – de ce acestea sunt importante. Poveștile creează imagini în mintea noastră, oferind carne și oase unor concepte care altfel sunt intangibile.
Această strategie a povestirii nu este nouă. Chiar și Biblia, care a fost scrisă cu mii de ani în urmă, folosește în proporție mare poveștile pentru a comunica adevărurile sale atemporale. De fapt, un pasaj spune:
„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul…” (Psalmul 107: 1-2).
Când Isus Hristos își îndeplinea slujirea pământească, El a recunoscut impactul poveștilor. De ce credeți că dintre toate învățăturile Sale incluse în cele patru evanghelii Matei, Marcu, Luca și Ioan, mulți dintre noi ne amintim cel mai mult de poveștile Lui, pe care El le-a numit pilde? De exemplu, chiar și în lumea de astăzi, care este din ce în ce mai secularizată, auzim adesea referințe la „bunul samaritean”, pilda relatată în capitolul 10 al evangheliei după Luca.
Relatarea biblică vorbește despre un evreu care a fost bătut de tâlhari pe un drum și lăsat să moară. Doi lideri religioși l-au văzut, dar, în loc să se oprească pentru a ajuta, s-au dus pe cealaltă parte a drumului și au trecut pe lângă el. Un samaritean, care făcea parte dintr-o rasă de oameni urați de evrei, a fost cel care s-a oprit să ajute. Acesta nu s-a oprit doar ca să lege rănile bărbatului lovit, ci a și plătit pentru un loc în care el să se poată odihni și să se poată recupera.
Până în prezent, auzim adesea știri despre un „bun samaritean” care într-un mod dezinteresat – poate chiar într-un mod jertfitor – a oferit ajutor cuiva care avea nevoie disperată. Isus a folosit această poveste pentru a ilustra ceea ce El a numit cele mai mari două porunci:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”(Luca 10:27).
La sfârșitul pildei, Isus a întrebat:
„Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36).
El a spus multe alte parabole memorabile, dar putem vedea puterea durabilă a poveștilor din acest singur exemplu. Ce putem învăța din asta? Un lucru simplu: dacă doriți să îi inspirați pe alții să tindă spre înălțimi și mai mari, împărtășiți-le povestea voastră.
Autor: Rick Boxx
