În Psalmul 81:1-4 Asaf scrie:
„Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! Cântați o cântare, sunați din tobă, din harpa cea plăcută și din alăută! Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.”
Sunt unii creștini care aproape TOT TIMPUL sunt abătuți, cu corăbiile-necate, triști, supărați, fără vlagă, fără putere, îți întind mâna doar printr-o ușoară atingere (să nu se crape), cu capul plecat, dar când e vorba de o glumiță, de o bârfă, de o știre, îi vine vitalitatea, prinde formă și forță! De ce oare?
Eu cred că principala cauză o reprezintă lipsa părtășiei cu Dumnezeu! Apoi mai poate fi trăirea în păcat, trăirea duplicitară, păcate nemărturisite, obiceiuri rele care-i controlează viața (BÂRFA, INVIDIA, RĂUTATEA, DORINȚA DE AFIRMARE etc.), necredința, anumite neîmpliniri, dar e dureroasă și periculoasă starea aceasta, forma aceasta de trăi! De ce? Pentru că îi afectează și pe cei din jur, în primul rând pe cei apropiați!
Dacă stai lângă un bosumflat și un supărăcios, lângă un tristolog (olog la sentimente), riști să te molipsești! Și e foarte grav că, îl superi pe Domnul Isus prin atitudinea ta depresivă! Bine că apostolul Pavel din închisoare, bine bătut și batjocorit, scria bisericii să se bucure totdeauna, iar noi, majoritatea bine-merci, cu casă, mașină, haine de firmă, bani, mâncare pe alese și din belșug, măști de toate culorile, formele și texturile, cu mai multe Biblii, studii biblice și cărți creștine la dispoziție, cu Duhul Sfânt la distanță de o chemare de noi, suntem triști și nemulțumiți! Vai! Vai! Vai! Doamne-îndură-te de noi! Dă-ne înțelepciune de Sus!
Sf. Francisc de Asissi nu suporta MUTRE TRISTE la frați! Odată vede un frate trist și-l întreabă: „Ce obraz faci? Nu cumva ai insultat pe Dumnezeu? Căci nu poate exista alt motiv de tristețe. Dar dacă este așa, pune-te în regulă cu Dumnezeu și nu împovăra și pe alții cu tristețea ta. Să umble cu capul lăsat în jos cei care sunt ai diavolului. Nouă, fraților, ni se cuvine BUCURIE! Ce alta suntem noi, decât cântăreții și artiștii lui Dumnezeu, care ținem în sus sufletele noastre și le umplem cu bucurie sfântă.”
O doamnă necredincioasă spunea despre marele om al lui Dumnezeu, Whitfield: „Era atât de bucuros încât m-a ispitit de a mă face creștină.” Când intră cineva în biserica pe care o frecventezi, ce simte, ce vede, ce aude, ce înțelege, ce-și dorește ??
Spunea Nicolae Moldoveanu că dragostea fără BUCURIE este FALSĂ și falsă este viața creștină fără această latură a Roadei Duhului.
Dacă ai în biserică, grup, colectiv, vecinătate, astfel de personaje, nu-i deloc ușor, e frustrant! E provocator !
Sunt unii slujitori ai bisericii care promovează în biserică pioșenia fabricată. N-ai voie să zâmbești, să ai fața bucuroasă, veselă, nici măcar când îl lauzi pe Dumnezeu! Zic ei că e păcat! Eu zic că e păcat să fii trist, e păcat să nu fii bucuros! Asaf ne îndeamnă să cântăm CU VESELIE lui Dumnezeu, să înălțăm STRIGĂTE DE BUCURIE lui Dumnezeu! Să sunăm din tobă, harpă, trâmbiță și tot felul de instrumente!
David spunea în Psalmul 28 (apropo azi e 28), versetul 7: „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.”
Tot el, spunea când se afla în pustiul lui Iuda, în psalmul 63: „Căci Tu ești ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.” și fii atent ce spune tot el în psalmul 68 cu 3: „Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu şi nu mai pot de veselie.” Așa că dă-i bătăi! Bucură-te și fii vesel! Ai o infinitate de motive să fii așa!
În psalmul 92 citim „Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.”
Psalmul 95 cu 1 „Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.”
Psalmul 100 cu 2 „Slujiți Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”
Profetul Isaia în 12 cu 6 spune „Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!” asta înseamnă că cei care nu-s bucuroși, se poate să nu-L aibă în viața lor, MARE, pe Dumnezeu! Poate ei încearcă să fie mari, să se dea mari și Dumnezeu e mic sau nici nu se află în ei!
Puternic MOTIV DE BUCURIE ȘI VESELIE: „Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei.” (Isaia 61:10)
Și dacă tot e în vogă SĂNĂTATEA, Jonathan Swift a spus: „Cei mai buni medici din lume sunt: dr. Dietă, dr. Linişte şi dr. Veselie.”
Goethe zice: „În orice carieră dușmanii stau la pândă; ei nu pot fi învinși decât prin stăpânire de sine şi veselie.”
…și la final, CEVA TARE DE TOT:
„Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea şi săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer” (Luca 6)
Autor: Laurențiu Leonaș
