Contrar cu ceea ce apare pe Twitter sau în media, cubanezii protestează împotriva regimului, mai degrabă decât împotriva lipsei de vaccinuri. De-a lungul ultimei săptămâni, protestele din Cuba au apărut în media de-a lungul întregului glob. Motivația protestelor este clară pentru participanți și majoritatea privitorilor, dar canalele de presă insistă pe o explicație alternativă.
Un video popular, publicat duminică, arată un grup de cubanezi strigând „Cuba nu este a voastră” în fața sediului Partidului Comunist. Protestatarii au strigat și „jos cu comunismul” și „jos cu Díaz-Canel”, cu referire la președintele cubanez Miguel Díaz-Canel, care servește și ca prim-secretar al Partidului Comunist al Cubei, succedându-l pe Raúl Castro (fratele mai mic al lui Fidel Castro).
Concluzia evidentă a protestelor este că o parte semnificativă a populației cubaneze s-a săturat de regimul comunist, exprimându-și opoziția față de acesta. Dar, conform descrierilor Twitter, protestele au fost cauzate de „lipsa vaccinurilor COVID-19 și a bunurilor de bază”. New York Times oferă o evaluare similar de neliniștitoare, argumentând că protestatarii cubanezi „strigând «libertate» și alte sloganuri antiguvern” sunt pur și simplu supărați pe „lipsa mâncării și a medicamentelor”.
Jen Psaki, secretarul de presă al Casei Albe, a fost întrebată săptămâna aceasta dacă administrația recunoaște că protestele sunt împotriva comunismului, dar răspunsul său a dezmințit întrebarea, dând vina pe administrarea nepotrivită a guvernului, fără a recunoaște regimul vinovat. În mod evident, lipsa celor esențiale a jucat un rol în frustrarea publică, dar a sugera că cea mai intimă cauză a protestelor este simpla eroare administrativă sau lipsa aprovizionării este, pentru a-l cita pe președintele Biden, o bălmăjeală.
Alții, precum mișcarea Black Lives Matter, au dat vina pe embargoul Statelor Unite asupra Cubei drept cauză pentru sărăcia și nefericirea suferite de cubanezi. Embargoul este un țap ispășitor convenabil pentru cei care insistă că fiecare nedreptate din lume i se poate atribui Statelor Unite, dar e dificil de reconciliat cu realitatea de pe teren. Până la urmă, nu embargoul este cel care a restricționat publicului accesul la Internet, a arestat jurnaliști critici, a oprit familii înfometate din a pescui și a arestat în masă protestatari. Nu, ciclul nesfârșit al opresiunilor începe și se termină cu dictatura comunistă.
A îndrepta în mod greșit atenția către lipsa vaccinurilor și către embargouri nu doar distorsionează faptele, ci și scuză regimul barbar. Aceasta duce în eroare publicul și umilește disidenții cubanezi, care se bazează pe comunitatea internațională pentru susținere. Nimic din asta nu înseamnă cu necesitate că S.U.A. sau oricare alt stat ar trebui să intervină direct în problemele Cubei, dar, cel puțin, ar trebui să spunem adevărul despre situația drastică. Iar adevărul este că cetățenii Cubei au îndurat zeci de ani opresiunea comunistă, care a avut ca roade lipsurile și disperarea acum la vedere pentru întreaga lume.
Michael Huling
The American Conservative
