Creștini muncitori, a observat J.I.Packer odată, „așteaptă ajutor de la Dumnezeu în problemele fiecărei zile, tărie de la Dumnezeu pentru ascultare în treburile fiecărei zile…Ei găsesc că puterea însăși a așteptărilor lor de a fi ajutați sunt folosite de Spirit pentru a le da energie să „poată continua să continue” în monotonia rutinei de fiecare zi.” (Keep in Step with the Spirit, 108–9).
Unii așteaptă să muncească atunci când se simt în putere; alții încep munca așteptând să prindă putere. Cei din urmă știu că energia de a duce la îndeplinire sarcini neplăcute vine celui care o așteaptă – celor care răspund cu „n-am chef” cu rugăciune zdravănă și inima înălțată. Grația de azi va fi suficientă pentru problemele zilei de mâine, chiar dacă ea nu a ajuns la noi încă. În consecință, atunci când ne confruntăm cu o sarcină pe care nu dorim să o îndeplinim și simțim slăbiciunea internă, cei înțelepți învață să spună „Nu mâine -azi,” având credința că ajutorul e pe drum.
Roadele zilei de mâine
Cartea Proverbelor înacdrează procrastinarea în contextul recoltei: „Leneșul nu ară toamna, așa că nu va găsi nimic la seceriș” (Proverbe 20:4). Partea din noi care procrastinează iubește ziua de mâine pentru că nu o vede cu claritate. Dacă ar vedea-o, ar observa recolta ce vine și ar ști că somnul de azi ar putea fi câmpul arid de mâine. Cu alte cuvinte, culegem mâine ce semănăm astăzi.
Ce se întâmplă când un tânăr, spre exemplu, procrastinează nu numai ici-colo, ci peste tot? Când procrastinarea este sămânța pe care o seamănă mereu? Curând, familia și prietenii săi vor învăța să nu se mai bazeze pe el; promisiunile de astăzi vor aluneca întotdeauna înspre ziua de mâine. Colegii se vor aștepta la muncă dezamăgitoare – munca ce poartă întotdeauna marca grabei din al doisprezecelea ceas. În timp, alții se vor opri din a-i mai cere lucruri: mai bine să faci singur sau să găsești pe altcineva. Până la urmă, viața și relațiile îi vor fi umplute de spinii pe care a refuzat să îi înlăture.
And on the other hand, what will happen if the same young man keeps his eyes on the harvest? Slowly, he will grow in stature: A man who lets his „today” be today and his „tomorrow” tomorrow (James 5:12). A man who attacks the thorns in his field with the strength that God gives. A man whose faithfulness in the smallest unwelcome tasks spreads out to the largest (Luke 16:10). A man whose diligence becomes a tree of life for family and friends, neighbors and coworkers.
Și, pe de altă parte, ce se va întâmpla dacă același tânăr își menține privirea pe recoltă? Încet-încet, va crește în statură: un om ce lasă ziua de azi să fie „azi”, iar pe cea de mâine să fie „mâine” (Iacov 5:12). Un om ce atacă spinii din grădina sa cu puterea pe care i-o dă Dumnezeu. Un om a cărui credință în cea mai mică sarcină neplăcută se răspândește către cea mai mare (Luca 16:10). Un om a cărui sârguință devine un pom al vieții pentru familie și prieteni, vecini și colegi.
Such a man knows that even the best parts of life include a hundred unwelcome tasks. Only by embracing the unwelcome are homes established, relationships restored, friendships maintained, vows kept, children disciplined and nurtured, churches planted and grown, and vocations fulfilled. And so, with every suggestion of tomorrow, he looks to the harvest.
Un astfel de om știe că până și cea mai neimportantă parte a vieții include o sută de treburi nedorite. Doar acceptând ceea ce nu dorești căminele pot fi construite, realțiile pot fi reparate, bisericile – ridicate și dezvoltate, iar vocațiile – împlinite. Și astfel, cu fiecare sugestie a lui mâine, el va privi către recoltă.
Apucă spinul
Deocamdată, locum într-un tărâm plin de spini, unde treburile nedorite ne umplu listele zi de zi. Într-o bună zi, Dumnezeu îl va curăța, iar „În locul mărăcinilor va creşte chiparosul; şi în locul ciulinului va creşte mirtul” (Isaia 55:13). Dar, deocamdată, trăim printre spini. Și o cale din a-L slăvi pe Dumnezeu este să apucăm spinii de azi cu grația zilei de azi.
Bunul simț ne cheamă, căci „icio treabă nedorită nu devine mai puțin nedorită dacă este lăsată pe mâine.” Și, mai mult, promisiunea lui Dumnezeu ne cheamă să procedăm astfel, căci problemele zilnice vin la pachet cu tăria zilnică, iar semințele plantate astăzi s vor înălța într-o recoltă glorioasă.
Un text de Scott Hubbard
Pentru Desiring God
Traducere de Edictum Dei
