Timotei Stoica: Hristos suferă împreună cu mine în suferința mea!

Apostolul Pavel folosește imaginea (sau metafora) trupului când vorbește despre Biserica lui Hristos și nu cred că o face la voia întâmplării. Mai mult, el spune că noi, credincioșii, funcționăm ca mădulare în acest trup. Și, ca imaginea să fie completă, el mai spune că Hristos este capul acestui trup, Biserica.

Iată câteva lecții:
1. În calitate de creștin nu pot trăi de capul meu. Nu pot trăi izolat de biserică. Am folosit cuvântul “biserică” (cu “b” mic), nu “Biserică” (cu “B” mare), făcând referire la biserica locală de data aceasta. Însă biserica locală face parte din Biserica Universală (iar termenul de Biserică Universală face referire nu doar la toate bisericile locale de astăzi, ci la toate bisericile de la începutul creștinismului și până când Domnul Se va întoarce să-Și ia Mireasa (o altă metaforă folosită de apostolul Pavel pentru Biserică) la cer. Te-ai gândit vreodată că tu, în bisericuța aceea mică din care faci parte, faci de fapt parte dintr-o Biserică așa de mare? Sau dacă faci parte dintr-o biserică mare, vezi cât de mică e în comparație cu întreaga Biserică a lui Hristos? Iar apostolul Pavel spune că suntem în parte mădulare unii altora. Cum poți fi mădular pentru alții dacă tu trăiești singuratic, dacă te-ai rupt de biserica locală? Cineva spunea că dacă ești un creștin singuratic și susții că citești Biblia, simplul fapt că trăiești așa e o dovadă a faptului că n-o înțelegi.
Un alt aspect: Ai observat că folosirea cuvântului “sfânt” care face referire la credincios, în Noul Testament, nu este niciodată la singular? Citește epistolele și vei întâlni expresii precum: “Spuneți sănătate sfinților…”, “Sfinții din…”. Cred că lucrul acesta e suficient de clar. Dacă nu e, mai am o remarcă de adăugat. Când oamenii se converteau, ne spune cartea Faptele Apostolilor, că ei erau adăugați la numărul bisericii.

2. Eu sunt doar un mădular, nu sunt capul. Capul este cel care dă impulsuri trupului. Capul dă direcții, porunci trupului. Chiar și eu acum, faptul că degetele mele tastează pe ecranul telefonului meu se datorează faptului că creierul meu dă impulsuri degetelor mele, iar ele scriu. Cam așa ar trebui să fie și în viața de credință: Să acționăm doar la porunca Domnului. La fel ca Petru altădată, care Îi spunea Mântuitorului: “Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine“. Iată importanța de a trăi în voia lui Dumnezeu!

3. Mădularele au un scop anume: slujirea! Pentru ca noi să putem sluji, Dumnezeu a trebuit să ne dea daruri… Și ne-a dat! Nu cred că Dumnezeu a dat cuiva un singur dar. Acesta este motivul pentru care de la bun început am folosit forma de plural a cuvântului “dar”. Însă cred că este potrivit să trag un mare semnal de alarmă: Atenție la pericolul invidiei! Ce faci când dai de cineva care predică mai bine decât tine, care cântă mai bine decât tine, care recită mai bine decât tine, care e mai ospitalier decât tine, care… care… care…? Ai priceput ideea. Diavolul, potrivnicul nostru, vrea să pervertească și lucrarea noastră pe care o facem prin păcatul invidiei. Între mădulare e interzisă competiția, însă e permisă colaborarea.

Și mai e un lucru pe care aș vrea să ți-l împărtășesc. Acesta m-a izbit puternic în seara aceasta…

4. Când un mădular al trupului suferă, spune apostolul Pavel, tot trupul suferă împreună cu el. Îți aduci aminte când aminteam că Hristos e Capul? Ce înțeleg (acum) de aici? Hristos suferă în suferința mea! Hristos suferă în suferința ta! El nu doar că o cunoaște, ci El suferă alături de noi! Gândul acesta m-a străfulgerat în seara aceasta și m-a făcut să-L laud instant pe Domnul pentru că suferă alături de mine. Nu avem un Mare Preot nepăsător. Lui nu-I este străină suferința noastră! Avem un Mare Preot care Se identifică cu noi chiar și în suferințele noastre. Glorie Lui!

Mă rog ca aceste gânduri simple și scurte să fie o mângâiere și o încurajare pentru noi toți!
Domnul fie lăudat!

Stoica Timotei