„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:16, 17)
Parcă trăim pe o planetă obosită. Parcă toți oamenii sunt din ce in ce mai obosiți. Dincolo de problema somnului – și nu vreau să intru aici în amănunte: somnul înainte de ora 12 noaptea valorează dublu față de somnul de după miezul nopții – ci vorbesc despre oboseala din suflete.
Există o luptă a informațiilor de a ne ataca, de a ne invada inima și mintea.
Încontinuu suntem copleșiți de informații care nu ne ajută la nimic, majoritatea dintre ele, dar ne obosesc teribil. Avem nevoie să facem curățenie în inima noastră, în sufletul și în mintea noastră, și să ne racordăm inima, sufletul și mintea doar la Dumnezeu.
Apoi scrie că omul nostru de afară se trece, dar omul nostru dinlăuntru se înnoiește pe zi ce trece. Este ca și cum ar fi două persoane diferite: omul de afară, care se trece, și omul dinlăuntru, care se înnoiește din zi in zi, prin puterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu să ne ajute să creștem în omul nostru dinlăuntru, nu în cel din afară, care se trece. Ci omul nostru dinlăuntru să fie după voia lui Dumnezeu.
Și în al treilea rând, „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”.
Trăim într-o vreme și într-o lume a întristării, este adevărat.
Aici, sub soare, este o veme și o lume a întristării, însă suntem creați pentru slava lui Dumnezeu. Toate întristările de acum le putem transforma într-o mare binecuvântare, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin voia lui Dumnezeu, astfel încât să avem parte de odihna veșnică, așa încât omul dinlăuntru să fie într-adevăr după voia lui Dumnezeu și în acord cu ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi.
Și apoi „greutatea veșnică de slavă”. Suntem destinați pentru slavă, nu pentru întristare, nu pentru oboseală, nu pentru ceea ce se trece pe acest pământ, ci suntem creați și destinați pentru slava lui Dumnezeu.
Autor: Ioan Ciobotă
