De aproape 10 ani, Jack Phillips, un artist cofetar din Colorado, a atras furia activiştilor LGBT, datorită convingerilor sale creştine.
Jack a ajuns în mijlocul unei controverse în anul 2012, atunci când un cuplu de homosexuali a solicitat un tort pentru a celebra relaţia lor. Jack i-a refuzat, pentru că altfel ar fi fost nevoit să-şi încalce propriile convingeri legate de căsătorie, ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie.
Cei doi homosexuali l-au dat în judecată pe Phillips şi astfel a început un lung drum în justiţie, care avea să se termine în 2018 printr-o victorie pentru cofetar la Curtea Supremă a S.U.A.
Mai recent, Phillips a ajuns din nou în faţa instanţei, de data aceasta, din cauza refuzului său de a face un tort pentru a celebra „tranziţia de gen” a lui Autumn Scardina, o avocată care s-a declarat femeie, ea fiind un bărbat biologic.
Phillips a dat recent un interviu pentru Faithwire, în care a vorbit despre cum a devenit credincios, lupta sa în justiţie pentru libertatea religioasă, precum şi despre cartea pe care a scris-o şi care va apărea în curând intitulată „The Cost of My Faith: How a Decision in My Cake Shop Took Me to the Supreme Court”. (Costul credinței mele: cum o decizie luată în cofetăria mea m-a dus la Curtea Supremă)
Ţi-ai imaginat vreodată că vei deveni atât de cunoscut?
Nu. Când am deschis cofetăria voiam doar să îi ajut pe oameni să sărbătorească, să fac torturi decorate în mod artistic, să-mi câştig existenţa şi să îmi placă ceea ce fac. Deci nu, nu mi-a trecut deloc prin cap.
De ce te-ai hotărât acum să scrii o carte în care să-ţi spui povestea?
Când mi s-a propus să scriu „The Cost of My Faith” am hotărât să o fac pentru copiii şi nepoţii mei. Am vrut ca ei să ştie adevărata poveste despre ce mi s-a întâmplat – pentru că e uşor să găseşti tot felul de poveşti online, însă e greu uneori să găseşti adevărul.
Mulţi te-au prezentat într-o lumină negativă, sugerând că nu vrei să-i serveşti pe cei din comunitatea LGBT. Nu este aşa, precum bine ştii. Poţi să ne dai mai multe detalii despre ceea crezi cu adevărat şi ce faci şi ce nu?
Eu servesc pe toată lumea la Masterpiece Cakeshop. Vin oamenii de toate felurile. Cartierul s-a schimbat, sunt oameni fără adăpost care vin des, sunt şi oameni care aparţin tuturor religiilor, credinţelor şi care au tot felul de identităţi de gen.
De fapt, chiar în luna martie, la o înfăţişare în faţa instanţei, un bărbat homosexual Mike Jones a fost martor în favoarea noastră şi a spus că întotdeauna a fost tratat cu respect şi a primit întotdeauna ce avea nevoie. Însă nu pot să creez orice fel de tort îmi cer oamenii.
Poţi vorbi puţin şi despre cum ai devenit credincios şi cum ai ajuns să crezi ceea ce crezi?
Am crescut mergând la biserică, însă nu am luat lucrurile prea în serios. De fapt, a fost o perioadă când am crezut că David, Goliat, Moise şi Isus au trăit toţi în acelaşi timp, doar că fiecare în altă parte a oraşului. Nu avea logică, dar nici nu prea mi-a păsat.
Însă, cu trecerea anilor, cândva între 20-30 de ani, într-o zi, când veneam seara acasă după o zi de muncă, Duhul Sfânt m-a confruntat în timp de eram în maşină asupra faptului că sunt un păcătos şi ştiam că este adevărat. Şi ştiam că Isus Hristos este Mântuitor şi că nu există mântuire în altă parte.
M-am supus voii Lui chiar atunci şi acolo. A fost o decizie uşoară şi una dificilă în acelaşi timp, pentru că trebuia să-i explic această decizie soţiei mele şi nu credeam că va merge prea bine.
Cum ţi-a venit ideea să deschizi o cofetărie?
După ce am terminat liceul, aveam nevoie de o slujbă, iar vecinul nostru de peste stradă deţinea o patiserie mare cu peste 100 de salariați. El m-a angajat şi am descoperit că-mi place să lucrez într-o patiserie. De fapt, am început să mă gândesc „poate într-o zi îmi voi deschide şi eu una.”
Însă abia peste câţiva ani, după ce vecinul meu a cumpărat o altă patiserie şi a adus și nişte artişti cofetari, am ştiu că cu abilităţile mele artistice puteam uni pasiunea pentru făcut prăjituri cu pasiunea pentru artă şi să-mi deschid o cofetărie. Am ştiut chiar atunci, înainte să am vreun ban sau vreun plan de afaceri, că se va numi „Masterpiece Cakeshop.”
Lumea nu vine la mine pentru a cumpăra o pâine sau o plăcintă. Vine pentru un tort decorat artistic și ăsta este şi scopul meu: să ajut oamenii să sărbătorească folosind blatul de tort ca şi o pânză de şevalet.
De fiecare dată când scriu „Masterpiece Cakeshop” mi-aduc aminte de vorbele lui Isus din Predica de pe Munte: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni,” aşa că în fiecare zi când vin la slujbă mă gândesc „Pe cine am să slujesc astăzi? Vreau ca viaţa mea să reflecte pe Hristos în tot ceea ce fac.”
Ca şi creştin, ştii că Dumnezeu foloseşte toate lucrurile pentru gloria Lui. Cum a folosit Dumnezeu experienţa prin care ai trecut?
Primul lucru care-mi vine în minte este familia mea. Cofetăria mea este mică. Soţia mea şi cu mine suntem proprietari, fiica mea lucrează aici, ceilalţi doi copii ai mei au lucrat aici de-a lungul timpului. Ne-a ajutat familia să crească, prin urmare a fost o binecuvântare.
Mulţi oameni intră în cofetărie şi vor să vadă: „Cine este acest om? Eram în trecere prin zonă şi am venit să văd despre ce se face atâta caz.” Şi aşa am ajuns să vorbesc despre credinţă sau doar să le explic cum fac torturile şi să spun clar că servesc pe toată lumea, doar că există anumite tipuri de torturi pe care nu pot să le fac din cauza mesajului pe care acestea le răspândesc.
Nu sunt mulţi oameni care să fi ajuns la Curtea Supremă. Ne poţi povesti cum au decurs lucrurile acolo în 2018?
Ştiţi, există mulţi oameni care te ameninţă: „O să te dau în judecată, merg chiar până la Curtea Supremă!” Însă lucrurile nu stau aşa.
Curtea Supremă primeşte între 8.000 şi 10.000 de petiţii în fiecare an şi dintre acestea vor selecta doar în jur de 70-80. Sunt extrem de riguroşi cu cazurile pe care le aleg, iar, dacă ajunge cazul tău să fie unul din cele selectate, este un fapt extraordinar.
Prezenţa în acea sală, urmărindu-i pe judecători cum ascultă întrebările şi răspunsurile şi fiind conştient de importanța cazului… mi-am dat seama cu mult timp în urmă că acest caz nu e despre „Să sperăm că îl vom ajuta pe Jack să facă din nou torturi de nuntă.” Acest caz îi va ajuta pe toţi americanii să aibă dreptul să trăiască şi să muncească conform conştiinţei lor fără teamă că vor fi pedepsiţi de guvern.
Atunci când Curtea a decis în favoarea noastră, a fost fantastic.
Ce soartă crezi că va avea libertatea religioasă în Statele Unite?
N-aş fi dat importanță unei astfel de întrebări acum 10 ani. Nu sunt genul de persoană interesată de ştiri sau politică. Însă acum – când mi s-au întâmplat toate aceste lucruri – trebuie să protejăm aceste drepturi. Este treaba guvernului să protejeze drepturile noastre constituţionale, iar noi să ne asigurăm că ei fac asta.
Ce alte pasiuni mai ai în afară de cea pentru cofetărie?
Fiica mea care lucrează şi ea împreună cu mine la cofetărie are trei fetițe de 6,9 şi 12 ani. Ele îmi ocupă o mare parte din viaţă. Petrec mult timp cu ele. Când am puţin timp liber, îmi place să fac drumeţii şi să mă plimb în natură.
Nu stau şi ascult emisiuni de radio politice, talk-show-uri sau lucruri de genul ăsta. Oamenii îmi spun toate ştirile de care am nevoie să aud, iar eu pot să caut ceea ce nu ştiu. De asta am și scris „The Cost of My Faith”, pentru că poţi căuta şi citi o poveste pe care să o susţii. Am vrut ca și copiii şi nepoţii mei să aibă o bună înţelegere a ceea ce s-a întâmplat.
Când te uiţi înapoi la viaţa ta, care ai vrea să fie moştenirea pe care o laşi copiilor şi nepoţilor?
N-aş vrea ca ei să se uite în urmă şi să spună că am fost vreo celebritate, ci că am fost un slujitor al lui Isus Hristos şi că am făcut tot ce-am putut mai bine la slujba şi în familia mea şi în toate relaţiile mele pentru a reflecta legătura cu Mântuitorul lumii.
Sursa: CBN News
