I se acordă o atenție mare ucenicului blamat de cei neștiutori, neînțeles de apropiați și iubit de Învățător. O zi de duminică îi este atribuită lui Toma, în care este întors pe toate fețele: de la necredincos, închis în sine, omul care pune întrebări fără logică, la prăbușirea în fața unui Hristos viu, identificat după semnalmentele suferinței și ale pedepsei cu moartea!
Ucenicii au mai stat șapte zile în Ierusalim pentru că erau în doliu (așa prevedea tradiția), până să plece spre casele lor, în Galileea. Erau izolați, carantinați în casă, de teamă și din confuzie. În săptămâna suferinței s-au întâmplat, rapid, multe evenimente. Trădarea Lui, sinuciderea ucenicului trădător, lepădarea ucenicului războinic, dar și pocăința sa cu lacrimi, împrăștierea echipei… Toți erau cu ochii mari și inimile mici, de frică, pentru că nu pricepeau de ce acum și așa de repede…
Toma a fost și el unul dintre ei, dar a fost un ucenic ferm, rațional, care nu putea fi dus de nas. Este absent la întâlnirea colegilor cu Cel înviat. Ucenicii sunt surprinși, își pun întrebări. Mai-marii norodului încearcă anihilarea veștii, dar degeaba, vestea învierii se propagă rapid și mesajul prinde rădăcini. Inima lui Toma parcă este de gheață. El nu e convins. Nu dorește să își întemeieze ideile pe baza credinței sau a experienței altuia. El nu vrea o credință împrumutată, moștenită, ci dorește să privească direct la Hristosul înviat. Oibectivul lui este să se convingă personal! Credința lui Toma devine un reper pentru toate generațiile. Relația personală, întâlnirea directă cu Hristosul înviat este singura soluție pentru mobilizarea din scepticismul în care ne-am afundat!
Toma revine, după opt zile, exact când ucenicii trebuiau să plece spre Galileea. Este posibil ca această întâlnire, de rămas bun, să fie organizată de către ucenici. De data aceasta, Toma e prezent. Revine în rândul celor cu care și-a petrecut mai bine de trei ani. Lipsea Liderul dintre ei…, poate Îl așteptau sau chiar au început să se obișnuiască cu ideea, dar surpriză: Liderul apare! Formația este completă! Domnul Cel înviat i se adresează în mod direct lui Toma. I-a cunoscut frământările și dorește să se ocupe de ele! Așa face Domnul, nu trece cu vederea nicio problemă pe care o are credinciosul. Totul se petrece așa de repede! Toma se convinge că Acela care are mâinile străpunse, coasta împunsă și picioarele perforate este Domnul cel viu! Îi ajunge această experiență personală, această întâlnire directă și totul se schimbă în interiorul său. Face o afirmație demnă de luat în seamă: ,,Domnul meu și Dumnezeul meu…” Această afirmație rămâne peste veacuri ca un reper pentru toți cei care s-au întânit cu Cel viu! Întâlnirea directă cu Hristosul înviat îi transformă radical sistemul de gândire, principiile de viață, modul de trăire și I se închină.
Toma și-a revenit! Curajosul Toma, cu o sinceritate debordantă, nu este fanatic, nu îmbrățișează în mod habotnic credința, nu este eretic. Cu toate că s-au făcut presiuni de grup asupra lui, când toți i-au spus că Isus este viu, el a avut tăria de a rămâne pe poziție… Nu a vrut să creadă orice, în oricine și oricum. Toma a avut nevoie de certitudini și și-a revenit cu adevărat doar atunci când s-a întâlnit cu un Hristos care nu îl blamează, ci se revelează.
Revenirea ta poate fi asemănătoare revenirii lui Toma. Vrei dovezi, vrei argumente, vrei experiențe personale și le vei avea. Căutătorul sincer va primi din partea Celui viu ceea ce a primit și ucenicul sincer în căutarea sa!
Autor: Sorin Cigher
