Peste câteva zile este Sărbătoarea Învierii Domnului. Învierea este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, prin cuiele care au străpuns mâinile lui Isus.
Este ca atunci când am vrut să-mi construiesc o casă. Am tocmit un constructor şi el s-a apucat de treabă. După ce a terminat-o, m-a chemat să o admir: a ieşit o casă grozavă. Însă casa are câteva greşeli de construcţie, care nu sunt aparente. Le-am descoperit după ce m-am mutat în ea.
„Fă o listă cu toate problemele,” mi-a spus constructorul. O uşă de la dormitor nu se închidea bine. Geamul de la uşa de la camera de depozitare era puţin crăpat. În baia mică nu s-au montat suporturi pentru prosoape. Mânerul de la uşa ce dă în pivniţă a căzut. Casa era frumoasă, nimic de zis, dar lista cu imperfecţiuni părea că tot creşte.
Uitându-mă la lista cu toate greşelile de la casă m-a făcut să mă gândesc că poate şi Dumnezeu are o listă cu toate imperfecţiunile din mine. La urma urmei nu spune Biblia că El locuieşte în inima mea?! Şi dacă eu văd atâtea defecte în casa mea, imaginează-ţi ce vede El în mine.
Oh, îndrăznim noi să gândim ce listă ar putea El să facă? Balamalele de la uşa rugăciunii au ruginit, pentru că uşa e rareori deschisă. Soba numită gelozie se supraîncălzeşte. Podeaua de la mansardă se îndoaie de prea multe regrete. Beciul este aglomerat cu pacate ascunse. Şi oare nu deschide cineva obloanele să iasă toate îngrijorările afară din mintea mea?
Aceasta este lista cu imperfecţiuni. Cum ţi-ar place ca cineva să le vadă pe ale tale? Cum ţi-ar place să fie publice, să le vadă toţi, inclusiv Domnul Isus Hristos?
Există într-adevăr o listă cu toate greşelile tale. Pentru Hristos ele sunt foarte vizibile. Şi au fost făcute publice, însă tu nu le-ai văzut niciodată.
Vino pe dealul Golgotei. Priveşte la soldaţii care aruncă Mântuitorul la pământ şi îi întind braţele pe lemn. Unul din ei îşi pune genunchiul pe braţul Său ca apoi să-i pironească palmele cu piroanele groase de metal. Isus îşi întoarce fața chiar în momentul în care soldatul ridică ciocanul şi se pregăteşte să lovească.
Nu ar fi putut să-l oprească? O simplă încordare de muşchi, o încleştare a pumnului şi ar fi putut rezista. Nu e asta aceeaşi mână care a potolit marea? Care a curăţat Templul? A chemat morţii?….însă pumnul nu s-a încleştat şi execuţia şi-a continuat cursul. Pironul străpunge osul palmei, sângele începe să curgă.
De ce s-a lăsat Isus pironit pe cruce? De ce nu s-a opus? „Pentru că ne iubeşte!”. Da, este adevărat, însă doar parţial.
Când s-a uitat spre ciocanul care lovea pironul, Isus a văzut mâna soldatului care mânuia instrumentele torturii. Însă tot acolo El a mai văzut o mână. Era mâna lui Dumnezeu.
Părea o mână obişnuită, însă nu era. Acele degete l-au creat pe Adam din lut. Mai târziu au scris adevărul pe nişte tablete din piatră. Un simlu gest al acestei mâini a răsturnat turnul din Babel şi au despărțit Marea Rosie. Din aceste mâini au zburat lăcustele care au adus urgia peste Egipt şi tot prin ele au zburat şi corbii care l-au hrănit pe Ilie.
E de mirare că psalmistul a sărbătorit eliberarea declarând: „Cu mâna Ta ai izgonit neamuri… nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, pentru că îi iubeai.” (Ps. 44:2-3)
Oh, mâinile lui Isus. Ce mâini minunate! Mâinile întrupării la naştere. Mâinile eliberării atunci când vindeca. Mâinile inspiraţiei atunci când învăţa. Mâinile dedicării când slujea. Mâinile smereniei atunci când a spălat picioarele ucenicilor.Şi mâinile mântuirii atunci când a murit.
Mulţimile au concluzionat că scopul loviturilor cu ciocanul erau de a pironi mâinile lui Hristos de cruce. Aveau dreptate, însă doar pe jumătate. Cealaltă jumătate nu o putea vedea. Însă Hristos o vedea, şi noi astăzi o putem vedea.
Cu ajutorul Scripturii putem vedea ce alţii nu au putut. „A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Col. 2:14)
Între mâna lui şi lemnul crucii era o listă. Lista cu toate greşelile şi imperfecţiunile noastre. Toate minciunile, toate poftele, toate iuţimile. Toţi anii în care am rătăcit. Toate păcatele.
Lista cu greşelile noastre este înaintea lui Dumnezeu. Însă ce este scris pe ea nu poate fi citit. Ce este scris pe ea a fost şters de sângele curs atunci când piroanele au străpuns mâinile lui Isus.
Plata păcatului este moartea. Însă noi nu putem plăti. Doar un inocent poate plăti în locul la cineva vinovat.
Dumnezeu a făcut o promisiune. Mâinile întinse pe cruce a Domnului Isus Hristos au adus împlinirea acestei promisiuni.
Adaptare după un text de Max Lucado preluat de pe Fox News.
