Sunt mulți psalmi ai plângerii. Vechile lucruri ce ne ajutau nu ne mai ajută. Mecanismele ce le foloseam ca să scăpăm de astfel de simțăminte depresive nu mai funcționează.
Contrastul este puternic între omul orientat la Dumnezeu care spune: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său”. Psalmul 23:1-3 și cel care a căzut în dezorientare care mai degrabă spune plângând: „Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?” – Psalmii 137:1-4.
Este limbajul potrivit pentru a exprima procesul prin care punctul de orientare ce l-am avut începe să se șteargă. Depresia schimbă nu doar gândurile, voința, emoțiile și comportamentele noastre, dar ne schimbă și limbajul. În cazurile severe de depresie îl schimbă așa de mult încât suferindul nici nu mai vorbește. Devine mut.
Există și psalmi pentru reorientarea, recalibrarea noastră spre Dumnezeu. Am avut pacienți creștini care au ajuns atât de depresivi sau anxioși încât unii au dezvoltat psihoze, iar alții s-au adâncit crunt în depresie clinică severă. Am văzut cu ochii mei cum tratamentul medicamentos i-a ajutat. Luau pastilele cu rugăciuni. Ba mai mult, au început să înțeleagă ce citeau din Bibie în mod clar și coerent, fără interpretări fantasmagorice. Au început să înțeleagă iarăși că Dumnezeu îi poate ierta și că au speranță în El. Versete referitoare la iertare și mântuire începeau să capete iarăși claritate în mintea, inima și sufletul lor. Familiile lor au înțeles și ele după ce și-au recăpătat pe cel drag înapoi la funcționalitatea normală atât cât s-a putut. Alții care nu s-au tratat pe nici un plan s-au deteriorat atât de mult încât nu mai sunt azi printre noi.
E important să vorbești creștinește și adecvat, chiar pentru inima acelui suferind. Acest lucru îl călăuzește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu dar necesită și pregătire bună în domeniu. Gândiți-vă că aveți oportunitatea să vorbiți de Cristos și să dați speranță în Dumnezeu la un om care poate în următoarele ore plănuia să se sinucidă. Este o oportunitate să poți vorbi de Dumnezeu și să-l ajuți să se trateze bio-psiho-socio-spiritual creștin, dar sunt cazuri de depresie severă în care nu mai ai această oportunitate. Îmi aduc aminte de cazuri ce le-am avut de oameni care din cauza depresiei netratate au ajuns muți, au ajuns să nu mai mânânce și nu mai puteai vorbi cu ei. Evident trebuie tratați de un medic psihiatru, pentru că și în acele cazuri mai există speranță de însănătoșire.
După mulți ani în Noul Testament, Apostolul Pavel vorbește despre Înnoirea minții ca modalitatea prin care are loc transformarea în viețile noastre. Dumnezeu vrea să aducă o transformare profundă în viața noastră, dar noi trebuie să-L rugăm să lase Duhul lui cel Sfânt să facă asta, trebuie să Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să facă asta (nu să opunem rezistență, adică să cooperăm, nu să sabotăm). Transformarea ne va face să înțelegem voia lui Dumnezeu (Romani 12:2).
Trebuie să trecem de la dezorientare la reorientare spre Dumnezeu.
*Fragment din cartea în lucru „DEPRESIA” de Dr Vlad Schlezak.
