12 aprilie 2021
CBMC International
În calitate de oameni de afaceri și profesioniști, directori și antreprenori, în fiecare zi avem de-a face cu angajații. Îi angajăm, le oferim fișa postului și responsabilități, îi recompensăm pentru timpul și talentele lor. Dar oare pe câți dintre ei îi cunoaștem cu adevărat?
Avem CV-urile angajaților, care ne spun despre educația lor și despre locurile lor de muncă. Putem consulta referințele lor personale. Și, odată ce i-am angajat, le putem observa comportamentul – modul în care gestionează sarcinile, modul în care interacționează cu colegii și clienții și cât de sârguincios își desfășoară activitatea.
Dar, chiar cu toate acestea, nu putem fi siguri că îi cunoaștem cu adevărat. Ei pot părea oameni loiali, dar numai într-un moment de criză, sub stres, sau puși în fața unor tentații puternice, adevăratul lor caracter iese la iveală. Ce facem atunci când angajatul, care părea de încredere, ne trădează încrederea mințind, răspândind zvonuri false, profitând de alții, furând sau chiar săvârșind fraude? Din nefericire, aceste lucruri rele apar.
Este adevărat că într-o companie sau corporație există reguli pe care toată lumea trebuie să le respecte. Iar în cazul unei activități ilegale, neetice sau imorale, trebuie aplicate legi relevante. Dar există o întrebare și mai mare cu privire la modul în care ar trebui să răspundem din punct de vedere emoțional, dar și relațional în ceea ce privește persoana suspectată de săvârșirea unei ofense.
Poate că reacția noastră inițială este șocul, dezamăgirea – și mai apoi furia. Ne simțim trădați, victimizați de trădările acelei persoane. Dacă suntem ucenici ai lui Isus Hristos, ar trebui să ne punem întrebarea proverbială: „Ce ar face Isus?” Deoarece, după ce citim povestea slujirii Sale pământești în Evanghelii, știm că Isus a răspuns deseori situațiilor în moduri contrare așteptărilor standard. Atunci când ne simțim plini de mânie, trebuie să luăm în considerare următorul îndemn biblic:
„Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Sau după cum afirmă o altă traducere: „În mânia ta nu păcătuiești”.
Atunci când cineva încalcă în mod clar regulile sau legile, sunt necesari pași pentru disciplină sau pedeapsă. Dar este, de asemenea, important să ne întrebăm dacă reabilitarea este posibilă – dacă ar trebui să luăm inițiativa de a prelungi iertarea. Îl vedem pe Isus învățând despre acest lucru în Matei 18: 21-22, când urmașul Său, Petru, a întrebat:
„Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte”.
Am putea răspunde: „Ei bine, acest lucru se aplică relațiilor personale. Dar noi vorbim despre afaceri. Aici există reguli, standarde și legi care trebuie respectate și aplicate. Dacă iert persoana care mi-a greșit, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, acea persoană poate continua să facă rău oamenilor sau afacerilor! ”
Acest lucru este adevarat. Acțiunile greșite au consecințe, fie că ele sunt profesionale, sociale, fizice sau spirituale. În majoritatea cazurilor, pedeapsa trebuie să se potrivească infracțiunii. Nu putem și nu trebuie să îi protejăm pe cei răi de consecințele acțiunilor lor. Cu toate acestea, în calitate de creștini care au primit iertare de la alții și, cel mai important, de la Tatăl nostru din ceruri, suntem chemați să îi iertăm pe alții. Mai devreme, în pasajul citat mai sus, Isus a spus:
„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l, între tine și el singur. Dacă te ascultă, ți-ai câștigat pe fratele tău ”(Matei 18:15).
Cel care a furat sau a distrus trebuie să restituie ceea ce a furat sau a stricat și să se confrunte cu pedeapsa corespunzătoare, dar din perspectivă spirituală, greșelile lui pot fi încă iertate. Putem să îi purtăm ranchiună, sau putem ierta. Eu aleg să iert; este mai sănătos. Acest lucru ne eliberează de stres și de amărăciune, și ar putea ajuta să-l câștigăm pe fratele nostru.
Autor: Luis Cervino
