Putem sau nu putem iubi lumea? Dacă spunem că nu putem, cum explicăm faptul că Dumnezeu iubește lumea? Dar dacă putem iubi lumea, atunci cum să o iubim ca să nu încălcăm porunca “Să nu iubiți lumea”? Trebuie să ne separăm de lume sau nu trebuie? Dacă spunem că trebuie să ne separăm, ce facem cu rugăciunea Domnului Isus care spune: „Te rog să nu îi iei din lume…”? Dar dacă rămânem în lume, cum să rămânem în ea ca să nu fim afectați de răul care există în lume?
IOAN 17:
9. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10. tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei.
11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
