Am toată convingerea că Mântuitorul a fost realist şi echipa pe care şi-a format-o a fost pregătită tot în termenii realității. De atunci, se propagă un mesaj al realității şi nu al misticismului, al conspirației, al presupunerii, al datului cu zarul. Realistul nu crede în horoscop şi nici în vrăjitorii! Cred că manifestările noastre derivă dintr-o informare fundamentală, fiindcă suntem rezultatul informațiilor pe care le-am asimilat. Un om realist este cu picioarele pe pământ, dornic să se informeze şi să aprofundeze cunoaşterea, nu este credul, dar crede într-un Adevăr absolut. Conspiraționistul are o teamă şi se precipită, împrăştie veninul otrăvitor, pentru că la baza unui astfel de tip stă necredința. Priveşte tot timpul la nori şi se orientează în funcţie de curenţii de „aer” care vin dintr-o parte sau din alta. Niciodată nu are o direcţie şi nici nu poate oferi una. Un conspiraționist are un scenariu care niciodată nu se va întâmpla. Un scenarist de felul acesta nu crede în Cuvântul lui Dumnezeu şi nici nu-i pasă de el.
Mă tot minunez, când văd în rândul creştinilor, o sperietură de moarte, în care totul este sumbru, parcă Domnul lor a rămas tot în mormânt şi nu este viu. Se comportă ca având un domn străin de tot ce se petrece în lume. Când vorbim de un om realist, ne gândim la omul care rămâne cu picioarele pe pământ, nu se teme de nimic, are o credinţă în Cel ce este viu! Este îngrijorător faptul că acest curent de pesimism circulă printre băncile bisericilor. Mai trist, urcă şi pe la amvoane. Oare biserica nu trebuie să fie realistă? Nu trebuie să predice o Evanghelie a speranţei? Nu-L predică pe Hristosul cel viu? Nu pe El Îl aşteptăm noi? Conspiraţionistul aşteaptă, cu teamă, sfârşitul şi, la fiecare etapă a vieţii, din orice mişcare şi modificare pe scară largă, vede Apocalipsa. Etichetează pe oricine ca antihrist şi semnul fiarei este văzut ca venind din orice nu înțelege. Se teme, devine anxios, transmite frică, îşi adună adepţi de teapa lui şi… uite aşa, conspiraţiile îşi fac locul în sufletele oamenilor naivi; mulţi sunt duşi în rătăcire. Nu aş vrea să am parte de o Evanghelie transmisă de conspiraţionişti, nu aş vrea să cred o astfel de Evanghelie sumbră. Evanghelia Domnului Isus Hristos este una reală, plină de nădejde, de dragoste, de optimism. Evanghelia ne vorbeşte desrpre o destinaţie finală. Aici suntem chiriaşi, suntem trecători, nu avem de stat mult pe acest pământ, locuinţa definitivă este în altă parte! Un conspiraţionist ar dori să prelungească orice, dacă se poate, să nu vină apocalipsa, să nu vină sfârşitul şi…, uite aşa, se dau de gol că iubesc pământul mai mult decât cerul! Unde este înţelegerea reală a pasajului „…dacă trăim pentru Domnul trăim, dacă murim pentru Domnul murim?” Oare nu este doar un simplu slogan pentru cei care se ascund în văgăuni, în buncăre… de teama apocalipsei? Ce făceau primii creştini? Erau convinşi că viaţa lor este în pericol, dar cântau, se rugau şi mergeau în arenele pline de animale salbatice, înfometate, fără nicio ezitare. Ei nu erau conspiraţionişti, erau realişti! Nu este aici totul, ci dincolo este locul pe care şi-l doreau. Au apărut erezii care i-au derutat pe unii şi duhul conspiraţionist s-a perpetuat până la noi, din nefericire. Am toată convingerea că un conspiraţionist este la limita dintre erezie şi realitate, dacă nu este chiar eretic!
Indiferent despre ce discutăm, dacă lăsăm imaginaţia să zboare în largul lumii, vom prinde tot felul de unde străine şi… devenim penibili. Cred că mulţi au ajuns penibili, datorită inepţiilor exprimate, indiferent în ce mod. Să fim realişti este o binecuvântare, să fii conspiraţionist este un chin și nu aş dori să îmi petrec anii chinuindu-mă în jurul unei lumi paralele şi imaginare. Cred că această categorie face parte dintr-o altă categorie… şi este de plâns. Evanghelia lui Hristos produce oameni realişti! Indiferent de ce anume ne rezervă vitorul, nu este treaba noastră să-l puricăm, ci problema noastră este să ştim Cine este stăpânul Universului! Viitorul nostru, în mâinile Lui, este în siguranţă!
Cigher Dumitru
Pastorul Bisericii „Sion” din Sibiu
12 ianuarie 2021
2 comentarii
Frate,mi s-a înviorat Duhul citind toate aceste aspecte care nu fac cinste celor care zic că….”
Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! ”(1Pet.1:5),dar în realitate tăgăduiesc și descurajează și pe alții prin înțelegerile lor care nu sunt de la Duhul Sfânt.Asta este neghina care rea ca să înăbușe și grâul cel bun….Oare chiar nu au citit sau pastorii lor nu a ținut nici-o predică din locul în care se spune acele certitudini sacre ?….”35. Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Dupa cum este scris: “Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat.”
37. Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” Fi binecuvântat frate pentru lucrarea de luminarea minților întunecate !
Frate Burciu,cand spui minti intinecate vreau sa inteleg caci te socotesti intelept!Si totusi este scris sa nu ne socotim singuri intelepti,si nici sa facem pe altii intunecati la minte nu avem dreptul!Dumnezue ne stie pe toti si ne cunoaste gandul.Stie de ce Duh suntem calauziti toti.Fratele Cingher se crede atotstiutor si critica pe altii,se vede un EU mare la mijloc care trebuie rastignit.Cand spunem ceva trebuie sa stim bine de ce Duh suntem calauziti!Domnul sa aiba mila de toti.