Există două mari viziuni prin care ne raportăm la realitate. Una în care pare că lumea este guvernată de o iarnă continuă și rece, fără niciun fel de scăpare, unde suferința și durerea nu au niciun sens. Alta în care dincolo de suferință și durere omul poate vedea lumina speranței.
În sprijinul primei viziuni, Richard Dawkins spune: „Nu există niciun spirit, forță conducătoare a vieții, nicio vibrație, apariție, influență, protoplasmă sau gelatină mistică. Viața este doar biți și biți și biți de informație digitală. Universul pe care îl observăm are exact proprietățile pe care ar trebui să le așteptăm dacă nu ar exista, în mod fundamental nici design, nici scop, nici rău, nici bine – nimic în afară de indiferență neîndurătoare”.
În Leul, Dulapul și Vrăjitoarea, scriitorul britanic C.S Lewis creează imaginea unei ierni continue sub magia nefastă a unei vrăjitoare. Tocmai asta îi spune domnul Tumnus micuței Lucy: În Narnia este tot timpul iarnă, niciodată crăciun. Crăciunul este în Narnia simbolul schimbării definitive, este triumful leului Aslan asupra vrăjitoarei. Este bucuria care aduce nădejde și transformare. Este reprezentarea celei de-a doua viziuni.
Pentru creștini crăciunul nu este sărbătoarea simpaticului moș crăciun și nici doar magia unor tradiții frumoase. Crăciunul reprezintă revoluția supremă care s-a produs în istoria umanității. Îl reprezintă pe marele Autor care se scrie pe Sine în poveste astfel încât să poată fi cunoscut de protagoniști. Crăciunul este promisiunea că iarna nu va domni veșnic. Că realitatea nu e creată doar din biți digitali.
Din acest motiv apostolul Ioan scrie în prologul poate celei mai frumoase opere din literatura antică următoarele cuvinte:
„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.”
Crăciunul vorbește despre o venire. Venirea cuiva. Dar cum arată, care este natura Celui care vine? Ioan spune că Logosul s-a făcut trup și a locuit printre oameni. Cuvântul folosit de Ioan pentru locuit este același folosit pentru Cort. Logosul a venit să își instaleze cortul printre oameni. Dar ce simboliza cortul în Vechiul Testament? Era locul de întâlnire al oamenilor cu Dumnezeu. Era locul de întâlnire dintre cer și pământ. Era întâlnirea dintre sacru și profan cum s-ar exprima Mircea Eliade. Cortul era spațiul prezenței lui Dumnezeu. Locul în care iudeii își ispășeau păcatul. Era locul pocăinței și locul restaurării.
Dar de ce era nevoie de cort? De ce nu puteau oamenii să se apropie de Dumnezeu pur și simplu? Să se roage și să Li se răspundă? Răspunsul este simplu: din cauza categoriilor diferite. Omul este creatură, iar Dumnezeu este creator, este motivul pentru care această creatură există. Tot ceea ce ființează și poate fi cunoscut este cuplat în Dumnezeu. Iar creatura a hotărât să se decupleze. Păcatul lui Adam și al Evei înseamnă separare, despărțire. Izgonire. Asta a însemnat ieșirea din Eden. Efectele păcatului sunt imediate și catastrofice. Decizia omului de a se plasa pe sine deasupra lui Dumnezeu. Dar ce nu știa omul atunci este că orice decuplare de Dumnezeu însemnă categoric moarte. Nu există viață dincolo de Dumnezeu. Păcatul nu înseamnă altceva decât separare de Dumnezeu. Sfințenia, prin contrast, înseamnă separarea de păcat. Adică apropierea de Dumnezeu.
Separarea asta a fost una ontologică. Omul a fost izgonit din prezența lui Dumnezeu. S-a creat astfel această distanță între cer și pământ. Din acest motiv când Moise este pe Horeb, înțelege că nimeni nu poate să Îl vadă pe Dumnezeu și să trăiască. Era nevoie de o imagine. De un spațiu de întâlnire. Ăsta este motivul pentru care Dumnezeu le-a oferit imaginea Cortului..
Crăciunul înseamnă, simplu, Dumnezeu vine să-și așeze Cortul printre noi.
Când Isus este în Templu și îi alungă pe cei care făceau comerț le spune iudeilor: distrugeți acest Templu și Îl voi ridica în trei zile. Se referea la Templul trupului său. Isus este cortul sau templul. Este prezenta Lui Dumnezeu venind în lume. Isus este noul spațiu de închinare.
În Apocalipsa Ioan spune:
„Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Mesajul crăciunului este că Dumnezeu a venit. A venit la toți cei care Îl primesc. Cortul Lui nu mai este într-un loc. El este cortul. El este ușa oilor. Nu este ușa staulului. Este ușa oilor. Oile au acces la El. Este în proximitatea oricui vine la El prin credință și pocăință.
În toate religiile lumii antice sau moderne, inclusiv în ateism trebuie să demonstrezi că ești suficient de bun ca să îți primești verdictul. Crăciunul spune povestea Logosului care a venit ca noi să fim din nou uniți cu Dumnezeu. Iar tot ce pot să fac eu este să mă las schimbat de El.
