Este Crăciunul rupt dintr-o sărbătoare păgână?

Am auzit de atâtea ori acuza aceasta adresată sărbătorii naşterii Domnului Isus. Romanii celebrau festivalul lor de iarnă ce ţinea şapte zile, Saturnalia, începând din 17 decembrie. Era o sărbătoare păgână în adevăratul sens al cuvântului, umplută cu desfrânare şi închinare adusă zeului Saturn. Pentru a marca sfârşitul solstițiului de iarnă, împăratul roman a stabilit 25 decembrie ca fiind sărbătoare dedicată lui Sol Invictus (Soarele Neînfrânt). Pentru a face creştinismul mai uşor de înghiţit pentru romani şi mai popular pentru popor, Biserica a cooptat datele acestor festivale păgâne şi a pus în loc sărbătorirea naşterii Salvatorului lor pe 25 decembrie. Indiferent ce a devenit astăzi sărbătoarea Crăciunului, totul a început pe frecvenţa unor sărbători păgâne bine stabilite. Dacă-ţi place Crăciunul, trebuie să mulţumeşti şi sărbătorilor Saturnalia şi Sol Invictus.

Aceasta este istoria şi se pare că marea majoritate a creştinilor şi a necreştinilor sunt în acord cu privire la autenticitatea ei. Singura problemă este că lucrurile nu au stat aşa!

Pentru început, ar trebui să facem diferenţa între rădăcini ce sugerează un împrumut sau rădăcini ce sugerează o reacţie. Prezenţa unor asemănări între sărbătoarea creştină şi sărbătoarea păgână ar putea avea în spate o plagiere simultană („Hai să încreştinăm această sărbătoare păgână populară pentru ca sărbătoarea noastră să fie mai accesibilă”), sau poate implica o reacţie deliberată („Această sărbătoare păgână este oribilă, hai să o înlocuim cu ceva distinctiv creştin”).

După convertirea lui Constantin, în secolul IV, creştinii au adaptat uneori şi au încreştinat anumite festivale păgâne. Dacă a fost sau nu o mişcare înţeleaptă şi eficientă va hotărî dezbaterea istorică, dar motivaţia a fost să transforme păgânismul lumii romane, nu să-l radă în mod complet. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului a fost înrădăcinată în 25 decembrie datorită sărbătorii Saturnalia şi Sol Invictus, asta nu înseamnă că celebrarea creştină a naşterii lui Cristos a început ca fiind un festival păgân.

Dar în cazul Crăciunului, există dovezi puternice ce atestă că 25 decembrie NU a fost ales datorită vreunei sărbători păgâne de iarnă. Acesta este argumentul pe care Andrew McGowen, de la Yale Divinity School, îl aduce în articolul său „Cum 25 decembrie a devenit ziua Crăciunului” (publicat prima dată în Bible Review, 2002). Daţi-mi voie să clarific această muncă bună adusă de McGowan, adresând trei întrebări.

1. Când au început creştinii să celebreze prima dată naşterea lui Isus în 25 decembrie?
Spre deosebire de Paști, ce s-a dezvoltat mult mai repede într-o sărbătoare creştină, nu se menţionează celebrări ale naşterii Mântuitorului în operele Părinţilor Bisericii. Autori creştini ca Irineu (130-200) şi Tertulian (160-225) nu spun nimic despre o sărbătoare în onoarea naşterii lui Cristos, iar Origen (165-264) chiar batjocoreşte celebrările romane ale aniversărilor de naştere, socotindu-le practici păgâne. Toate acestea sunt un indicator puternic a faptului că sărbătoarea Crăciunului nu a fost pe calendarul eclesial (sau cel puţin nu era răspândită) şi dacă ea exista, nu era legată de o sărbătoare romană similară.

Asta nu înseamnă, totuşi, că nu a existat vreun interes cu privire la data naşterii lui Cristos. Spre sfârşitul secolului II, exista un interes considerabil în datarea naşterii lui Isus, observat la Clement din Alexandria (150-215), ce nota diferite propuneri, dintre care niciuna nu era 25 decembrie. Prima menţionare a datei de 25 decembrie ca zi de naştere a lui Isus provine dintr-un almanah de la jumătatea secolului IV, numit Calendarul Filocalian. Câteva decenii mai târziu, în jurul anului 400 d.Cr., Augustin ne spune că donatiştii ţineau sărbătorea Crăciunului pe 25 decembrie, dar refuzau să celebreze Epifania pe 6 ianuarie, pentru că ei credeau că această dată este o invenţie recentă. De vreme ce donatiştii, ce au apărut în timpul persecuţiei lui Diocleţian din 312, s-au împotrivit cu putere oricărui compromis cu opresorii romani, putem fi destul de siguri că ei nu au considerat celebrarea Crăciunului, sau data de 25 decembrie, ca fiind păgână la origini. McGowan ajunge la concluzia că trebuie să fie o tradiţie nord africană mai veche pe care donatiştii au preluat-o şi, astfel, cea mai timpurie celebrare a Crăciunului (pe care noi o ştim) poate fi datată în a doua jumătate a secolului III. Aceasta este cu mult înainte de Constantin şi în timpul unei perioade în care creştinii încercau din răsputeri să evite orice legătură cu religia păgână.

2. Când s-a sugerat prima dată că sărbătoarea Crăciunului are origini păgâne?
Niciunul din Părinţii Bisericii, în primele secole ale Bisericii, nu vorbesc despre o presupusă legătură dintre Crăciun şi Saturnalia sau Sol Invictus. Ai putea spune: „Bineînţeles că nu o fac. Ar fi fost ruşinos.” Dar dacă motivaţia pentru care îţi aşezi sărbătoarea creştină a naşterii peste o sărbătoare păgână deja existentă este ca religia ta să devină mai populară sau mai uşor de înţeles, sigur cineva ar fi spus ceva. Mai mult decât atât, McGowan subliniază că alţi lideri creştini nu s-au ruşinat în a trasa astfel de legături. Grigore cel Mare, scriind în 601, a chemat misionarii creştini să transforme templele păgâne în biserici şi să transforme festivalele păgâne în zile de sărbătoare ale martirilor creştini.

Nu există nici o sugestie conform căreia naşterea lui Isus a fost aşezată în timpul unei sărbători păgâne până în secolul XII, când Dionysius bar-Salibi a afirmat că sărbătoarea Crăciunului a fost mutată din 6 ianuarie în 25 decembrie pentru a corespunde cu Sol Invictus. Secole mai târziu, specialiştii în religii comparate din post-Iluminism au început să popularizeze ideea că creştinii timpurii au modernizat festivalul solstiţiului de iarnă având propriile lor scopuri. În primul mileniu al istoriei Bisericii, nimeni nu a sugerat o astfel de legătură.

3. De ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie?
Primul răspuns la întrebare este că unii creştini nu o fac. În ramura răsăriteană a Bisericii, Crăciunul este celebrat pe 6 ianuarie, probabil din aceleaşi motive (conform unor calcule diferite) din care Crăciunul a ajuns să fie celebrat pe 25 decembrie în restul lumii. Deşi nu putem fi sută la sută siguri, există motive temeinice pentru care să credem că 25 decembrie a devenit data Crăciunului, datorită legăturii cu (presupusa) dată a morţii lui Isus şi data conceperii lui Isus.

Există trei date în joc pentru acest calcul. Să începem cu data morţii lui Isus.

În jurul anului 200 d.Cr., Tertulian din Cartagina susţinea că Isus a murit în a 14-a zi din Nisan, care este echivalentul lui 25 martie în calendarul solar roman. În Est, ei au calculat folosind a 14-a zi din prima lună a primăverii în calendarul lor grec. În calendarul roman, aceasta cădea pe 6 aprilie. Deci, în funcţie de calendarul pe care-l întrebi, Isus a murit fie pe 25 martie, fie pe 6 aprilie.

Atât în vest cât şi în est, s-a dezvoltat aceeaşi tradiţie conform căreia Isus a murit în aceeaşi dată când a fost conceput. Un tratat creştin anonim din Africa de Nord a secolului IV, afirma că 25 martie este „ziua patimilor Domnului şi a conceperii Sale. Pentru că în aceeaşi zi în care a fost conceput a şi suferit.” Augustin în lucrarea sa „Despre Trinitate” menţionează aceeași dată. În mod similar, în est, episcopul din secolul IV, Epifanie din Salamis, susţinea că pe 6 aprilie Cristos a luat păcatele lumii şi în aceeaşi dată a fost „pus în pântecul curat al sfintei fecioare.” Faptul că această tradiţie curioasă a existat în două părţi diferite ale lumii sugerează că ea a fost înrădăcinată în ceva mai mult decât simplă speculaţie. Cel mult, observă McGowan, aceşti creştini timpurii împrumutau din tradiţia antică evreiască care spunea că cele mai importante evenimente ale creaţiei şi ale răscumpărării s-au întâmplat în aceeaşi perioadă a anului.

De la data morţii lui Cristos, la (aceeaşi) dată a conceperii Sale, vedem foarte uşor unde poate cădea data Crăciunului. Dacă Isus a fost conceput pe 25 martie, atunci cea mai bună dată a celebrării naşterii Sale trebuie să fie cu nouă luni mai târziu, pe 25 decembrie (sau, în răsărit, pe 6 ianuarie). Deşi nu putem şti cu siguranţă dacă din acest izvor provine data de 25 decembrie, şi cu siguranţă nu trebuie să fim dogmatici cu privire la istoricitatea acestei date, există suficiente dovezi antice care sugerează că data actuală a Crăciunului este mai legată de moartea şi conceperea lui Cristos decât de sărbătorile păgâne ale Saturnaliei sau Sol Invictus.

Sursa: The Gospel Coalition

Autor: Kevin DeYoung

Traducere de Iosua Faur
Pastorul Bisericii Baptiste „Sfânta Treime”, Brăila