CBMC International
14 Decembrie 2020
Poate sunteți familiarizat cu povestea biblică din Geneza 32, din Vechiul Testament. Singur în noapte, Iacov, cel ce urma să devină patriarhul națiunii Israel, s-a confruntat cu „un om misterios”, iar cei doi s-au luptat ore în șir. Spre sfârșitul nopții, omul-Dumnezeu a atins șoldul lui Iacov, iar Iacov a fost învins. Cu toate acestea, omul-Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iacov iar, din acea zi, Iacov a mers șchiopătat. Până în acel moment, Iacov a găsit întotdeauna o modalitate de a ieși mereu învingător. Dar de data aceasta se lovise de un adversar pe care nu-l putea învinge. Iacov a fost înfrânt – dar datorită acestui fapt el a fost mai tare.
Ce este un șchiopătat? De-a lungul a trei decenii în care am instruit directori, am petrecut timp cu o mulțime de oameni care la fel ca Iacov, au ieșit mereu în top. Dar acest câștig constant poate avea ca rezultat așezarea încrederii și certitudinii noastre în persoana greșită: noi înșine. Am mai remarcat încă o trăsătură printre cei mai remarcabili lideri pe care i-am întâlnit. Ei poartă un șchiopătat, o cicatrice rămasă de la intrarea în arenă cu Dumnezeu – și a faptului că au pierdut.
Șchiopătarea este recunoașterea spirituală, emoțională, mentală și chiar fizică (uneori) a faptului că noi nu suntem agentul suprem al vieții. Cu cât pot învăța mai repede că nu știu totul, nu pot face totul și nu sunt pe deplin persoana care trebuie să fiu, cu atât mai bine. Un prieten de-al meu spune că problema cheie pentru fiecare persoană este „Cine are dreptul să conducă?” Iacov se lupta cu Dumnezeu, peste care era în control. Petrecuse ani întregi conducându-și propria viață și totul părea să funcționeze. El a făcut ceea ce majoritatea oamenilor nu recunosc – s-a comportat ca și cum nu ar fi avut nevoie de Dumnezeu.
Lupta cu Dumnezeu. Se prea poate ca și dumneavoastră să fi petrecut ani în șir câștigând în dreptul tuturor lucrurilor din viață ca mai apoi, dintr-o dată, toate să dispară. Poate, așa cum mi s-a întâmplat și mie acum câțiva ani, ați suferit de o boală care v-a amintit că sunteți muritor. Sau poate strategia corporatistă pe care ați proiectat-o luni în șir a eșuat; biroul din colț după care ați râvnit a fost dat altcuiva; nu ați reușit să faceți parte din echipă după ce ați lucrat mai mult decât oricine altcineva; sau căsătoria ori copiii dumneavoastră nu au ieșit așa cum ați planificat. Cu alte cuvinte, ceva v-a ruinat impulsul de a merge înainte.
Atunci când problema constă în cine are dreptul să conducă, acest lucru implică întotdeauna un meci de luptă împotriva celui Atotputernic. Șchiopătarea vine atunci când te lupți cu Dumnezeu și Dumnezeu decide să câștige, așa cum El face întotdeauna.
De ce avem nevoie de un șchiopătat? Două lucruri rezultă din șchiopătat: umanitatea și umilința. Aceste două lucruri sunt legate împreună, iar lucrurile rele au loc atunci când noi slăbim strânsoarea unuia dintre ele. Cu toții cunoaștem oameni care eu pierdut legătura cu umanitatea și se poartă ca și cum ar fi superoameni. Atleți, staruri de cinema, predicatori, afaceriști, directori îmi vin în minte, dar acest lucru se poate întâmpla cu fiecare dintre noi.
Al doilea produs al șchiopătării este umilința. O puteți vedea mereu în oamenii care s-au luptat cu Dumnezeu și au pierdut. Acest lucru este de fapt unul bun, pentru că până nu ne luptăm cu Dumnezeu putem evita confruntarea cu umanitatea noastră. Nu există niciun substitut pentru lupta cu Dumnezeu și experimentarea zdrobirii.
“Zdrobirea” sună rău, ca și cum ceva este în neregulă cu noi. Dar dacă zdrobirea reprezintă de fapt un lucru bun? La urma urmei, Biblia vorbește deseori despre faptul că zdrobirea și slăbiciunea sunt lucrurile prin care Dumnezeu strălucește. Așa cum spune Psalmul 51:17, Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. Cei mai mari lideri pe care eu îi cunosc au un schiopătat. Ei și-au dat seama de umanitatea lor și umblă în smerenie. Prin înfrângere, dezamăgire, sau alte lucruri, ei au descoperit cine are dreptul să conducă.
Autor: Dr. Stephen R. Graves
