Acest proces a devenit unic în istoria justiției. Pe banca de acuzați pentru prima dată au nimerit înalții oficiali ai statului, învinuiți pentru genocid și crime de război. Procesul de la Nuremberg a început la data de 20 noiembrie 1945 și a durat 11 luni.
Au avut loc 403 ședințe de judecată, 360 de martori au depus mărturie și au fost revizuite în jur de 200 de mii declarații.
Ideea supunerii naziștilor unui tribunal internațional a fost înaintată de către URSS.
Nuremberg a fost ales nu la întâmplare. Orașul practic nu a suferit în timpul războiului, iar Palatul Justiției, unde aveau loc ședințele, era unit prin subterană cu închisoarea în care erau deținuți învinuiții. Publicitatea și transparența au devenit unele din principalele principii la judecată.
Ședințele se petreceau în patru limbi, la Nuremberg pentru prima dată au folosit traducere sincronă.
Procesul de la Nuremberg decurgea extrem de tensionat, având în vedere acuzațiile înaintate împotriva naziștilor. Filmările înfiorătoare, înregistrate de cameramani de prima linie, au împrăștiat îndoieli tribunalului.
Dar acuzați au fost doar 24 persoane, 12 dintre care, inclusiv Goering, Ribbentrop, Sauckel, au fost condamnați la moarte.
Goering, care a fost apropiatul lui Hitler, personal a semnat ordinul cu privire la exterminarea evreilor. După el se presupunea nimicirea a 20 milioane de oameni.
Franz Sauckel – livra brațe de muncă Reich-ului din teritoriile ocupate și din lagărele de concentrare. Cu mâna lui ușoară au trecut prin muncă silnică circa 8 milioane de oameni între vârsta de 12 și 25 ani.
Martin Borman – secretarul personal al lui Hitler – a fost condamnat în lipsa sa, deoarece nu erau dovezi ale decesului său. Borman urmărea îndeplinirea cu precizie a ordinelor Führer-ului. A fost unul din principalii susținători al Holocaustului.
Ulterior s-a aflat că după sinuciderea lui Hitler, Borman a fugit din bunker și s-a ascuns într-una din clădiri unde a fost îngropat sub grămada de pietre produsă de proiectilul unui tanc sovietic.
Celor mai apropiați asociați ai Führer-ului – Hess, Funk si Rider, li s-a dat sentința pe viață. Restul au primit între 10 și 20 ani pușcărie, iar alți trei au fost achitați.
De mirare, dar Iosif Mengele în general a scăpat de judecată, cel care era numit „doctorul morții”. Mengele a efectuat experimente medicale groaznice asupra oamenilor din lagărele de concentrare. Majoritatea mureau în chinuri strașnice în timpul unor astfel de experimente. URSS a considerat sentințele de condamnare prea blânde.
În următorii ani tribunalul de la Nuremberg a mai efectuat încă 12 judecăți, la care s-au înfățișat militari cu grade inferioare, dintre 177 de învinuiți 97 au fost condamnați.
Cu procesul de la Nuremberg a început istoria dreptului penal internațional. Principiile lui sunt consfințite în rezoluțiile Asambleei Generale a ONU din 11 decembrie 1946.
Am amintit acest moment istoric pentru a nu uita cu ce preț am primit pacea și libertatea care o avem. Un popor care nu cunoaște istoria, riscă să o repete, de aceea vă chemăm să ne amintim de ororile istoriei și să lucrăm pacea, ca să nu le repetăm. Noi, creștinii, trebuie să fim ambasadorii păcii lui Dumnezeu și putem asigura pacea manifestând dragoste și compasiune pentru cei din jur. Haideți să ne rugăm pentru sănătatea mintală, fizică, emoțională și spirituală a țării noastre, a lumii în care trăim, pentru ca să nu mai permitem asemenea orori. Și gândindu-te la acest trecut înfiorător, urmat de deportările sovietice care nu au fost deloc mai umane decât holocaustul lui Hitler, să fim mulțumitori pentru că azi totuși trăim vremuri mult mai bune!
