Doamne bun, printre nori, între cer și pământ,
se perindă și sufletul meu,
Să rămân, să mai stau, sau să plec mai curând?
Voia Ta se-mplinească mereu!
Simt că plec cu o tuse uscată prea mult,
Printre frig și căldură deodat’,
Aiurez dar mă-nchin, doar pe Tine te-ascult,
Orice-ar fi, mă supun ne-ncetat!
Oxigenul ce-mi dă aer mult ca să sorb,
Este-n nările mele acum,
Și al morții hotar, croncănind ca un corb,
Mă deșteaptă n-al vieții parfum…
O senină ființă cu ochi mângâioși,
Văd prin pleoapele-mi ude amar,
Te iubesc din spital, și vom fi bucuroși,
Dacă tremură har peste har!
Trei ieduți ce-au crescut mult prea iute-n aval,
Mă veghează prin whats app modern,
Mă visez pe câmpii tot cântând din caval,
Alergând către muntele tern…
Și părinții și frații se roagă cu dor,
Să mă fac tot mai bine curând,
Prieteni mulți ce se-îngână în rugi mai cu spor,
Se așteaptă la vești neplângând…
Dacă-mi dai timp de stat înc-o vreme prin jur
Voi cânta doar prin Tine un cânt…
Orișiunde cu Tine e bine, Ți-o jur,
Mă smeresc și mă plec la pământ!
Cornel Pavel Dărvășan
Redactor șef la A7TV
Lector Universitar
