Mana de luni
26 octombrie 2020
Deseori un lider corporatist renumit, un om de afaceri sau un antreprenor este descris ca „o mare poveste de succes”. Suntem copleșiți cu relatări despre modul în care acești oameni au dobândit succesul, relatările fiind exemple despre modul în care și noi putem experimenta realizări înalte dacă îi imităm. Dar ați auzit vreodată de cineva descris ca „o mare poveste de eșec”?
În realitate, succesul poate veni în multe feluri, și uneori el nu vine prin ceea ce facem noi. Munca grea, devotamentul și determinarea pot aduce succes – dar nu pentru toată lumea. Câteodată succesul este produsul norocului (dacă credeți în așa ceva), sau a faptului că vă aflați la locul potrivit în momentul potrivit. Așa cum se spune, sincronizarea este totul. Unii oameni află o singură dată succesul, și își petrec restul vieții încercând în zadar să îl găsească din nou.
Totuși, din nu știu ce motiv, atunci când eșuăm este mult mai ușor să identificăm motivul. Putem arăta cu degetul spre deciziile neînțelepte, spre lipsa dorinței de a investi energia și efortul necesar, lipsa planificării corespunzătoare, eșecul în a persevera îndeajuns de mult pentru a atinge scopurile, spre ignoranță, sau chiar spre nechibzuință.
Deoarece factorii eșecului sunt mult mai ușor de recunoscut, eșecul se poate dovedi a fi o cale spre succes doar dacă suntem dornici de a învăța din el. Omul britanic de stat Winston Churchill a observat că „Succesul nu este final, eșecul nu este fatal; contează curajul de a continua”. Superstarul profesionist de baschet Michael Jordan a spus: „Pot accepta eșecul. Toată lumea eșuează la ceva. Dar nu pot accepta să nu încerc”.
Denis Waitley, speaker motivațional, consultant și autor, a oferit următoarea perspectivă: „Eșecul ar trebui să fie profesorul nostru, nu groparul nostru. Eșecul înseamnă întârziere, nu înfrângere. Este un ocol temporar, nu o fundătură. Eșecul este un lucru care poate fi evitat doar dacă nu spunem nimic, nu facem nimic și suntem nimic”.
Una dintre caracteristicile revigorante ale Bibliei este prezentarea sinceră și neînfrumusețată a eșecurilor memorabile ale indivizilor cheie începând cu Adam și Eva și continuând cu oameni ca Noe, Iacov, tatăl națiunii lui Israel, Samson, Regele David și fiul său, Solomon, și mulți dintre ucenicii lui Isus.
Apostolul Petru, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos, este poate cel mai important exemplu al cuiva care a reușit în ciuda eșecurilor repetate. În noaptea dinaintea crucificării, Isus le-a spus ucenicilor: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire”, iar Pentru răspunde stăruitor: “Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire” (Matei 26: 31 – 35).
În ciuda jurământului său îndrăzneț, impetuos, citim că Petru într-adevăr s-a lepădat de Hristos, nu o dată, ci de trei ori, așa cum spusese Domnul. După ce s-a lepădat a treia oară ni se spune că „Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru..…Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Luca 22: 54 -62).
Din fericire, povestea nu se termină aici. În Ioan 21: 1- 19 este scrisă o relatare în care Hristos îl restaurează pe Petru, iertându-i trădarea. Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori: “Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” De fiecare data ucenicul răspunde afirmativ, iar El îi spune: “Paște mielușeii mei….Paște oile mele”. Ce povestire incredibilă despre eșec – și iertare. De aici noi știm că Petru a mers mai departe și a fost unul dintre liderii bisericii primare, iar două dintre scrisorile lui se află în Noul Testament.
Vă luptați sau vă recuperați din eșec? Vocațional sau spiritual? Amintiți-vă că eșecul nu este fatal. El poate fi un profesor minunat, și doar un ocol pe calea spre succes.
Autor: Robert J. Tamasy
