John Newton și povestea din spatele imnului „Mărețul Har”

Cântăm multe cântece în Biserică, în mașină, acasă, pe stradă, cu voce tare sau în gând, dar de multe ori povestea din spatele cântecului vorbește mai mult decât însuși cântecul. La fel este și în cazul imnului „Mărețul Har”, o cântare cu o istorie de peste 240 de ani, care de-a lungul timpului a reușit să strângă cu sine povești, istorii, taine, dorințe, speranțe, bucurii sau dureri, mărturii sau cereri, necaz sau fericire, prigoană sau libertate, o cântare pe care trebuie să o ști, la fel ca întreaga ei poveste.

Un cântec drag oricui…bătrân, tânăr, mic, mare…și cu siguranță cunoscut de mulți dintre noi. O cântare ce poartă în spate o poveste importantă de-a lungul istoriei și cu mare greutate în sufletele noastre, celor care o îndrăgim, celor cărora le-am cântat și ascultat versurile cu inima deschisă, simțindu-i importanța chiar și azi, în secolul XXI, adânc în inimile noastre.

Autorul acestei cântări este John Newton, născut în Londra 1725, al cărui tată a fost căpitan, iar mama, bolnavă fiind și conștientă de puținul timp rămas pe pământ a avut grijă să-l învețe Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit când el avea vârsta de doar 7 ani, devenind astfel, la o vârstă fragedă, ajutor pe o barcă de pescuit, cu experiențe de-a lungul anilor, periculoase, emoționante, inclusiv dureroase.

Mai târziu s-a înrolat pe o barcă de sclavi unde a ajuns căpitan, uitând în tot acest timp de Dumnezeul mamei lui și al Bibliei, devenind unul dintre cei mai mizerabili și de temut comercianți de sclavi din vremea de atunci. A făcut comerț cu sute de femei, copii și bărbați din Africa, luându-i de la casele și familiile lor, pentru a fi vânduți ca sclavi în America. John Newton recunoștea că simțea nevoia să scape de iad, dar în realitate iubea păcatul și nu era dispus să renunțe la el.

În fiecare an cădea tot mai jos în păcat, ajungând o persoană josnică până și pentru echipajul bărcii. Într-o zi, beat fiind, a căzut peste bord, iar echipajul, pentru a-l salva, au aruncat după el un harpon ce i s-a înfipt în șold, motiv pentru care a șchiopătat toată viața.

În 1748 o furtună violentă s-a pornit pe mare, amenințând cu scufundarea bărcii, atunci Newton cade pe genunchi cerând milă lui Dumnezeu. Imediat după ce furtuna s-a oprit, a realizat că există un Dumnezeu care aude și răspunde rugăciunilor, chiar și celor mai răi și păcătoși oameni. A continuat totuși traficul cu sclavi până când în final a renunțat căindu-se și devenind predicator și compozitor de cântece religioase.

A fost de asemenea inspirație pentru William Wilberforce, un politician englez care timp de 16 ani a luptat împotriva sclaviei, propunând guvernului proiecte pentru a stopa traficul cu sclavi, începând cu anul 1791 până când, în 1807, în sfârșit a reușit, mulțumită credinței, stoparea sclaviei. A continuat sa lupte deoarece, inițial, sclavii deja cumpărați nu au fost eliberați, s-a interzis doar continuarea comerțului cu sclavi, până în 1823 când toți sclavii au fost eliberați. Majoritatea țărilor europene, sub o puternică presiune britanică, au făcut același lucru între 1830 și 1860.

În 1772 John Newton a scris un cântec. Un cântec cunoscut azi sub numele „Mărețul Har” sau „Amazing Grace”, numele original, în engleză, fiind mărturia sa. A devenit cea mai populară melodie din istorie.

„După multe pericole, eforturi și piedici am pus capăt…a fost harul cel care ne-a adus în siguranță așa departe, harul care ne va conduce…acasă.” – John Newton

Sursa | Cosmin Frisan