Când barca vieții tale și-a pierdut total direcția în mijlocul furtunilor și pare că nu va mai ajunge la mal niciodată, când ajungi să stai în praful pământului cu febră din cauza bubelor care îți acoperă trupul, când cei zece copii îți sunt îngropați pe dealul din apropiere, iar soția și-a pierdut echilibrul și te îndeamnă să-L înjuri pe Dumnezeu și să mori, tot ce mai ai nevoie ca să fi terminat sunt comentariile usturătoare și acuzațiile caustice ale unor prieteni.
Prietenii lui Iov au pornit spre el cu o motivație bună. Au dorit să-i fie aproape și să-și arate compasiunea față de el. Dar după șapte zile de tăcere, cele mai bune zile din viața lor de consilieri spirituali, s-au transformat în avocații moralei religioase. Ei doresc să-L reprezinte pe Dumnezeu, însă o fac într-o atitudine care inspiră dezgust, schițând o imagine distorsionată a caracterului lui Dumnezeu, așa cum o fac toți legaliștii și apărătorii moralei religioase.
Specialitatea acestor moraliști sunt răspunsurile superficiale și soluțiile simpliste. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât îi ajută mai puțin pe cei care, ca și Iov, se străduie să supraviețuiască. Când îi vezi cum lovesc cu pumnul, în numele unui Dumnezeu care și-a propus să chinuie oamenii pentru rele de care nu se fac vinovați, ajungi la concluzia lui H.L. Mencken: „Există întotdeauna o soluție simplă la fiecare problemă omenească, concisă, plauzibilă, dar greșită.”
După ce Elifaz, primul dintre sfătuitorii lui Iov, a vorbit mult, a spus puțin și nu a mângâiat deloc, următorul filosof, cu o abordare și mai grosolană este Bildad. Omul, un tradiționalist convins și un predicator cu o vorbire pioasă, îl îndeamnă pe Iov să se întoarcă în timp și să învețe din trecut. El crede că Iov are nevoie de un curs intensiv de teologie, dar omul ajuns la capătul puterilor are nevoie de mângâiere, încurajare și rugăciune. Poate că Bildad a fost un bun teolog și un bun istoric, însă a fost un încurajator catastrofal.
Atunci când îi înțelegem greșit pe oamenii care se confruntă cu suferința, riscăm să vorbim prostii ca și Bildad. Și chiar să pretindem că vorbim în numele lui Dumnezeu. Nu de predici și ilustrații din trecut sau analogii filosofice din natură avea nevoie Iov, ci de ceva care să-l scape de bubele care le avea pe tot corpul. Sau cel puțin de cineva care să-i spună că avenit acolo pentru că îi pasă de el și vrea să se roage pentru el să supraviețuiască acestor urgii.
Iov îi răspunde acestui predicator insensibil în capitolul nouă, apoi se adresează lui Dumnezeu în capitolul zece. Iov își dorește să fie în aceeași încăpere cu Dumnezeu pentru a discuta față în față despre cele întâmplate. Cine nu și-ar dori asta? Și după cum notează Charles Swindoll, ar pune patru întrebări.
1. Dacă aș sta față în față cu Dumnezeu, ce aș spune?
2. Dacă mi-aș susține nevinovăția, la ce mi-ar folosi?
3. Dacă aș încerca să fiu optimist și vesel, la ce mi-ar folosi?
4. Oare ar fi posibil să am un mijlocitor care să îmi reprezinte cauza înaintea lui Dumnezeu?
După ce îi răspunde lui Bildad, care se încruntă și pleacă, Iov se întoarce spre Dumnezeu, care încă rămâne tăcut. El își strigă oftatul din propria beznă, din umbra morții și din întunecime, ajungând iarăși la starea de agonie din capitolul trei. Ce am putea învăța totuși din dialogul lui Iov cu acest predicator căruia îi scapă esența lucrurilor?
1. Cuvintele filosofice nu au nici un impact asupra celor care suferă. Oamenii nu au nevoie de vorbe goale, expresii filosofice sau principii teoretice, când sunt plini de bube. Când necazul apasă duhul, tradiționalismul nu aduce nici alinare, nici ajutor, nici starea de bine celui ce se zbate în nefericirea lui.
2. Oamenii la necaz tânjesc după un mijlocitor, după cineva care să pledeze în favoarea lor. Când nu găsesc pe nimeni care să-i indrume și să le ofere speranță pentru a merge înainte, oamenii suferinzi ajung să rătăcească în labirintul nefericirii lor.
Noi, creștinii, trebuie să fim acele persoane care pledează în numele lor, pentru că noi știm ceea ce Iov nu a știut la momentul acela. Mijlocitorul după care tânjea Iov nu doar că este viu, ci este disponibil să ne asculte. El nu este filosof, ca prietenii lui Iov, El este Răscumpărătorul. Oricine vine la El, va găsi mângâiere. Mila Lui este mai mare decât necazurile noastre.
Numele Lui este Isus Cristos.
Samy Tuțac
Pastorul Bisericii „Providența” din Timișoara
