Când vine noaptea, când ajungem la necaz, bolnavi în spital, răniți de o relație sau concediați, îndurerați de moartea cuiva drag, deprimați sau dezorientați, oamenii se împart în câteva categorii. Se vede bine asta atât în experiența lui Iov, cât și în experiența a prea mulți oameni ajunși fără voia lor în noaptea vieții.
Cu siguranță vestea despre calamitatea care-l lovise pe Iov a ajuns la majoritatea prietenilor lui și la rudele lui. Dar aceștia nu s-au deranjat să-i fie alături. Alții, la fel ca cei trei prieteni ai lui Iov (după șapte zile), încep să vină să ne spună cu ce am greșit și ce trebuie să facem pentru a schimba lucrurile.
Dar mai există câțiva, ce-i drept foarte puțini, așa ca cei trei prieteni ai lui Iov în primele șapte zile. Ei au venit să simtă cu el și să-l mângâie. Aceștia trebuie lăudați că au venit, ceilalți care auziseră de cele întâmplate au rămas la treburile lor.
Atitudinea acestor oameni, din primele șapte zile ale vizitei lor la nenorocitul Iov, ne învață câteva principii practice despre adevărata prietenie și evidențiază caracteristicile prietenilor adevărați:
1. Prietenii adevărați nu au nevoie de invitație specială, ei vin fără a fi chemați.
2. Prietenii adevărați sunt empatici și se identifică cu cel care suferă.
3. Prietenii adevărați nu-și ascund lacrimile și nu se îngrijorează că se vor murdări când stau în praf lângă tine.
4. Prietenii adevărați nu te părăsesc atunci când ai căzut în fundul gropii și ai rămas fără putere.
5. Prietenii adevărați înțeleg că explicațiile nu vindecă inimile zdrobite, așa că spun foarte puțin.
Când peste unii se lasă brusc noaptea, prezența noastră și lacrimile noastre spun mai mult decât cuvintele noastre. Am făcut ce trebuia făcut, dacă cei care trec prin noapte vor să mai rămânem lângă ei…
Samy Tuțac
Pastorul Bisericii „Providența” Timișoara
