11 septembrie 2001
M-a sunat tata care mi-a spus să deschid televizorul. Atunci am aflat despre atacul terorist asupra Turnurilor Gemene. Războiul sfânt a luat o turnură prăpăstioasă… Într-o zi liniștită de toamnă, patria libertății a devenit ținta jihadului global.
Am rămas cu privirea lipită de ecran. M-am uitat îndelung și m-am crucit. Un fum negru și gros învăluia peninsula Manhattan. Blocurile de oțel și sticlă au fost străpunse de avioanele sinucigașe. După câteva minute, Turnurile Gemene s-au prăbușit. Mii de trupuri au murit îngropate sub molozul încins. Am privit drama inocenților dintr-un fotoliu confortabil și m-am simțeam vinovat pentru că nu puteam face nimic.
Colosul yancheu primise o rană de moarte. M-am întreb, atunci: există oare o rațiune în spatele acestei nebunii? Teroriștii tratează libertatea lumii apusene drept slăbiciune. De ce? Pentru că ei nu știu să folosească darul libertății. Toată lumea s-a întrebat cine-s piloții kamikadze? Aveau și ei o cetățenie, desigur, însă nu una japoneză.
După câteva ore, au apărut primele speculații și informații. Mujahedinii lui Osama Bin Laden păcăliseră în mod repetat ofițerii de securitate ai poliției de frontieră. După ce-au intrat în SUA, teroriștii au făcut cursuri la diferite școli de pilotaj, mimând normalitatea și perfecta adaptare la stilul de viață american. Fiecare islamist a așteptat răbdător, ca un crocodil care-și pândește prada pentru lovitura fatală.
Ținta? Centrul bancar și comercial din New York, dar și simbolul armatei: Pentagonul. Pe harta atentatelor ar fi fost, se pare, și Casa Albă.
Reacția lui George W. Bush Jr. a venit prompt și emoționant. Așezat lângă pompierii-eroi, Președintele a transmis cu accentul său texan un mesaj de încredere poporului. Unii comentatori s-au grăbit să ne avertizeze: „și totuși, Islamul este religia păcii…”
Aș fi vrut ca milioanele de creștini sirieni, maroniți sau copți din Orientul Mijlociu să le poată da dreptate. Unii comentatori vorbesc despre ciocnirea civilizațiilor, invocându-l pe Samuel Huntington. În ceea ce mă privește, văd mai curând încleștarea dintre barbarie și umanitate.
Imaginile groazei din 11 septembrie 2001 capătă o aură luminoasă prin povestea salvatorilor. Pompierii, da, ei au fost eroii zilei. Pârjoliți la etajele intermediare, asfixiați de mirosul cadavrelor arse, supraviețuitorii alergau disperați spre zonele oxigenate ale clădirii. Unii s-au aruncat de la etaj… În fața flăcărilor, plonjonul părea ultima soluție.
„To be or not to be. That is the question.” Pentru fiecare dintre noi, în parte, și pentru lumea occidentală, deopotrivă.
