Îmi va fi greu să uit ziua de 11 Septembrie 2001. Eram în avion când au început atacurile din America. Zburam de la Londra la Budapesta. Nu poți să nu te gândești ce ai fi făcut dacă erai în unul din avioanele folosite de acei teroriști.
Apoi, nu pot să uit cum bisericile de toate confesiunile s-au reumplut în America. Oameni care plângeau, îngenuncheau, se rugau și chemau numele lui Dumnezeu. Am crezut că va începe o trezire spirituală fără precedent în generația noastră. Deja visam cum această trezire va trece Oceanul Atlantic și va reaprinde bisericile adormite din Europa.
I-am scris unui pastor dintr-o biserică baptistă foarte puternică din America. I-am împărtășit entuziasmul meu cu privire la milioanele de americani care umpleau până la refuz bisericile. Mi-a scris înapoi și mi-a spus: „Nu e ceea ce crezi, nu se întorc la Dumnezeu, e doar o reînviere a patriotismului. O să vezi, în câteva săptămâni o treacă tot entuziasmul acesta, iar la rugăciune vor veni doar cei care veneau și până atunci”.
Nu l-am crezut. Am sperat să se înșele, dar omul a știut ce spune. Astăzi dupa 19 ani îmi amintesc cu emoție de acele zile și nu pot să nu mă întreb: ce a învățat lumea după 9/11? Din păcate, în afară de progresism, multiculturalism, inclusivism, gender ideology, all-gender restrooms, lumea nu a învățat nimic.
Sper să nu se împlinească zicala: „cine nu învață din istorie riscă să o repete”. Dacă nu cumva s-a împlinit la Madrid, Londra, Bruxelles, Paris și altele…
Samy Tuțac
