Ceea ce vedem determină ceea ce facem. De asemenea, ceea ce vedem are tendința să dicteze modul în care ne simțim.
De la începutul acestui an am trăit circumstanțe deosebit de tulburi, fără precedent. Dacă ați mai trăit vremuri caracterizate de probleme fizice, economice și politice mari, probabil ați devenit neliniștit, retras, posesiv, și probabil ați căutat moduri de a vă trata durerea cu ajutorul medicamentelor.
După reportaje de știri necontenite care, practic insistă că „Cerul se prăbușește! Cerul se prăbușește!” începem și noi să gândim că probabil acestea au dreptate. Bombardați cu mesaje sumbre și întunecate, începem să vedem o lume cu probleme complexe de nerezolvat – și începem să ne vedem și viețile din aproape aceeași perspectivă.
Totuși, aceasta nu este singura noastră opțiune de a privi lucrurile. Putem alege să vedem lumea – și viețile noastre în general- prin ochii credinței de neclintit. Așa cum 2 Corinteni 5:7 ne îndeamnă, „pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere”.
Drept urmare, dacă noi credem și avem încredere că Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc este suveran, pe deplin în control cu un plan perfect – chiar și atunci când tot din jurul nostru pare un haos absolut – vom vedea apoi aceste provocări prezente într-un mod diferit. Noi le putem vedea ca oportunități, oportunități camuflate pentru a crește în credință și a împărtăși cu ceilalți dragostea, bucuria, pacea și resursele Lui .
Dar aceste vremuri sunt dureroase, pline de stres, anxietate, și pentru unii dintre noi cu o pierdere reală. Cum putem să nu vedem întunericul și disperarea care par că apasă peste tot în jurul nostru? Pentru că, așa cum eu și alți oameni cunosuți de mine am descoperit, durerea este un mare învățător – probabil cel mai mare învățător pe care îl putem avea în viață.
Realitatea este că oamenii nu au tendința de a se schimba până când nu au parte de durere considerabilă. Ei trebuie forțați, deseori după multă opoziție, să iasă din confortul lor și din lucrurile conoscute și familiare. Când se întâmplă acest lucru, ei pot ajunge la descoperirea că până acum au pariat pe un cal greșit, să spunem așa. Odată înțeles acest lucru, se arată doritori să facă o schimbare.
Cunoașteți pe cineva care se stresează în legătură cu evenimentele curente și a fost prins în capcana panicii și a isteriei generalizate? Dacă tot ceea ce puteți vedea sunt doar problemele complicate, care par că nu mai au rezolvare, poate această frază vă descrie pe dumneavoastră. Dacă este așa, trebuie să schimbați locul înspre care priviți. „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice” (2 Corinteni 4:18).
Iar dacă am reușit să privim dincolo de probleme și să ne concentrăm, în schimb, pe promisiunile lui Dumnezeu, acesta este momentul perfect de a le împărtăși cu ceilalți. Căutați oportunități de a pune întrebări și adânciți realțiile cu oamenii – cu prietenii, colegii de muncă, chiar și cu șeful dumneavoastră – pentru că atât de mulți oameni sunt cuprinși de frică. Fără credință, ei nu pot începe să vadă cât bine se poate ivi din aceste vremuri grele.
Amintiți-vă aceste lucruri: Dumnezeu nu irosește durerea. Și fiindu-ne date circumstanțele prin care am trecut cu toții, avem oportunități unice de a spune celorlați despre adevărul Lui, care ne schimbă viețile. Partea lui Dumnezeu este aceea de a aduce lumina în întuneric. Și noi avem partea noastră, aceea de a fi reprezentanții Lui, ambasadorii Lui în comunicarea mesajului Său etern. Noi nu putem face partea lui Dumnezeu. Iar Domnul nu o va face pe a noastră.
De Ken Korkow
