Cele mai recente cifre ale Oficiului Național pentru Statistică UK (ONS) dezvăluie că până la începutul lunii iunie 47820 de persoane din Anglia și din Țara Galilor au murit după ce au contactat virusul COVID-19. În toată lumea, numărul deceselor au atins jumătate de milion.
Cu toate acestea, există un ‘criminal’ mai periculos, în urma căruia numărul de decese la nivel mondial este de 40 de ori mai mare. În Anglia și Țara Galilor, numai anul trecut, a luat de patru ori mai multe vieți decât coronavirusul. Și, la fel ca și în cazul virusului, oricine poate deveni victimă, însă îi atacă cel mai mult pe cei slăbiți, marginalizați și cu dizabilități.
Cum se numește acest criminal? Întreruperea de sarcină – avortul.
Statisticile publicate recent de către guvern, arată că, în anul 2019, „au avut loc 207384 avorturi pentru femei rezidente în Anglia și Țara Galilor. Acesta este cel mai mare număr atins după instituirea Legii Avortului.” Dintre aceste avorturi, 3183 au fost efectuate „pe motiv că exista în mod substanțial riscul ca, dacă s-ar fi născut, copilul să sufere de anomalii fizice sau psihice, care reprezintă un handicap serios”. Din astfel de motive, se pot efectua avorturi până la momentul nașterii, iar multe avorturi sunt efectuate pe motive de „hadicapuri grave” precum sindromul Down, despicătura palatină (buza de iepure) sau piciorul strâmb (varus equin).
Un grup de parlamentari de diferite partide, condus de Fiona Bruce, au lansat recent un proiect de lege al Deputaților Privați în Parlament, care urmărește scopul de a stabili că afecțiuni precum buza despicată, despicătura palatină și piciorul strâmb nu pot fi unicele motive pentru efectuarea unui avort. „Despicătura buzei, despicătura palatină și piciorul strâmb pot fi corectate prin intervenții chirurgicale”, subliniază un articol de pe site-ul CARE, „iar în cazul copiilor născuți cu afecțiunea piciorului strâmb, terapia corecțională nechirurgicală are acum succes în 98% din cazuri.”
În ceea ce privește sindromul Down, cei care militează pentru drepturile persoanelor cu sindromul Down susțin de foarte mulți ani, că faptul de a avea un copil cu o copie suplimentară a cromozomului 21, nu este o tragedie atât de mare, precum consideră unii medici. Heidi Crowter a devenit în ultimul timp o personalitate esențială pentru comunitatea sindromului Down. Ea a declarat în fața întregii națiuni, că legea care permite avorturile până la termenul nașterii a bebelușilor nenăscuți, care suferă ca ea de sindromul Down, este un lucru „dureros și ofensator”. Heidi a inițiat un dosar legal împotriva Guvernului, susținând că avortul în ultimele săptămâni de sarcină pe motivul dizabilității este „discriminare pe față” și că acest lucru „încalcă Articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.
Săptămâna trecută, Heidi a trimis, de asemenea, și o petiție cu 18000 de semnături către Boris Johnson, solicitând parlamentarilor să nu aprobe Legile pentru Avort 2020 din Irlanda de Nord, care printre alte lucruri, permit avortul până la momentul sarcinii în cazul dizabilităților menționare mai sus.
Din păcate, nici petiția lui Heidi, nici campaniile inițiate de către CARE, Right to Life, Both Lives Matter și alte organizații nu au fost suficiente pentru a influența adunarea de la Westminster, care a votat miercuri pentru adoptarea Legilor pentru Avort ale Irlandei de Nord fără alte revizuiri.
Toate acestea se rezumă la un singur lucru: există vești proase pentru copii nenăscuți. Într-o perioadă în care luăm atitudine împotriva discriminării față de oamenii de culoare, iar toată lumea se luptă pentru protejarea persoanelor în vârstă și vulnerabile; o perioadă în care ne luptăm pentru o lume mai dreaptă pentru cei mai slabi și mai defavorizați decât noi – viața celor care sunt cei mai vulnerabili, care nu își pot face auzită vocea, se încheie aproape înainte de a începe.
În timp ce această „pandemie” a întreruperilor de sarcină se dezlănțuie din plin, guvernele îi întorc spatele.
Autoarea articolului, Jennie Pollock este Director Asociat pentru Politicile Publice ale Christian Medical Fellowship și scriitoare și editoare intependentă. Jennie deține diploma de masterat în filozofie. Îi place să gânească, să citească și să scrie despre presupozițiile care stau la baza valorilor noastre culturale.
