Mana de luni: O întâlnire cum nu a mai existat, care mi-a schimbat viața

8 Iunie 2020

Ray Kerwood

[Nota Editorului: Următorul text este extras și adaptat din Cross Currents: „O călătorie a unui supraviețuitor din cel de-al Doilea Război Mondial prin furtunile vieții spre portul sigur al lui Dumnezeu”, o autobiografie de Ray Kerwood. Ray este de multă vreme membru al CBMC. El  a servit cu distincție ca ofițer al Marinei Comerciale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A activat timp de 28 de ani pe diferite posturi de management în cadrul Gulf Oil înainte de a-și lansa propria companie, Alpine Petroleum. Cartea lui este disponibilă GRATUIT în întregime pe site-ul CBMC International]

Unul dintre punctele de cotitură din viața mea spirituală a fost  participarea la un curs de Școală Duminicală pentru adulți la o biserică situată doar la câteva blocuri distanță de locul în care eu și soția mea, Donna, locuiam în Charleston, Virginia de Vest. Un bărbat pe nume C.W. Lee ținea acest curs. El nu era preot, ci un tehnician de laborator în cadrul Union Carbide. Am rămas foarte impresionat de învățăturile lui și mi-am propus să vorbesc cu el duminica următoare, înainte de curs.

În acea perioadă Donna și cu mine treceam printr-o perioadă dificilă în căsnicie, și C.W. împreună cu soția sa, Ruth, au fost de acord să se întâlnească cu noi. La începutul întâlnirii, pe când ne salutam, atât mie cât și Donnei ne-a fost foarte clar faptul că acest cuplu era diferit de toate celelalte pe care le cunoscusem. Era evident faptul că Isus Hristos era centrul vieții lor.

La scurt timp după aceea, C.W. și-a deschis Biblia și ne-a explicat ce înseamnă să îl cunoști personal pe Dumnezeu și să îl primești pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn. El a citit mai întâi pentru noi Ioan 3:16 : “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică”. Mai auzisem aceste cuvinte înainte, dar, cumva, ca niciodată, în acea după-amiază în inima mea s-a cufundat adânc faptul că Dumnezeu, Creatorul meu, Conducătorul Universului, m-a iubit de fapt personal și m-a iubit suficient de mult ca să-l trimită pe Fiul Său, Isus Hristos, să se nască pe acest pământ.

Am observat pe fața Donnei faptul că și ea răspundea acestui mesaj la fel de intens ca mine. Apoi, C.W. ne-a purtat printr-o serie de versete din cartea Romani din Noul Testament. După ce a încheiat, nu a mai fost nevoie să ne ofere explicații, ci a fost rândul nostru. Eu și Donna ne-am rugat cu voce tare, cerându-ne iertare pentru păcatele noastre și cerându-i lui Dumnezeu să intre în inimile noastre. C. W. și Ruth ne-au explicat apoi ce înseamnă să ne trăim viața urmându-l pe Isus Hristos. Probabil că nu am știut atunci semnificația completă a ceea ce ni s-a întâmplat, dar amândoi am știut că a fost cel mai important eveniment al vieților noastre.

După ce ne-au condus pe  amândoi la Hristos, C.W. și Ruth nu ne-au abandonat, ci s-au jertfit pe ei înșiși pentru a ne ajuta să creștem ca și creștini. Acest lucru este și mai semnificativ deoarece noi le eram complet străini înainte de acea după-amiază, și amândoi erau foarte ocupați. Nu știu cum au găsit timp pentru tot ceea ce au făcut, adăugând și faptul că ei au devenit mentorii noștri spirituali. Amândoi s-au asigurat că facem parte dintr-o biserică bună, cu o invățătură biblică sănătoasă, dar programul lor de mentorat a constat în faptul că ne-au luat cu ei peste tot pe unde au mers.

Prin C.W. eu m-am implicat în CBMC și am început să mă intâlnesc cu alți bărbați creștini temători de Dumnezeu, care au avut, printr-o varietate de moduri, un impact major în viața mea și în creșterea mea spirituală. C.W. și Ruth au rămas prietenii noștri apropiați și mentorii noștri spirituali până ne-am mutat din Virginia de Vest. Chiar și așa, noi am mai păstrat legătura cu ei telefonic. Până în momentul în care a trecut în prezența lui Dumnezeu, la vârsta de 92 de ani, el a influențat viețile a mii de persoane prin mărturia și viața lui evlavioasă.

C.W. le-a spus mereu oamenilor că atunci când va muri, nu va dori să lase nimic în urmă. El dorea să dea tot ceea ce avea pentru lucrarea Domnului. Așa mi-l amintesc eu. Așa doresc ca oamenii să își aducă aminte și de mine.