Faţă în faţă cu Dumnezeu după o experienţă de moarte clinică

Jim Woodford nu a avut nici un interes pentru credinţă până când a experimentat puterea supranaturală a lui Dumnezeu în lumea modernă. El se afla în spital, conectat la aparate care îl menţineau în viaţă, atunci când a primit un avertisment puternic.

„Toate lucrurile care eu am crezut că sunt doar o nebunie, o legendă veche, sunt reale. Este o altă dimensiune, la fel de reală şi adevărată ca cea în care trăim fizic. Ceva mai presus de imaginaţia mea avea să mi se întâmple,” spune Jim.

Jim era un om ambiţios, o persoană realizată, a cărui scop în viaţă era acela de a asigura un trai de lux pentru el şi familia lui.

După cum mărturiseşte şi soţia lui, „nici o problemă nu era prea dificilă pentru Jim. Putea rezolva orice.”

„Acesta era modul meu de a-mi exprima dragostea pentru ea şi grija pentru familia noastră; să mă îngrijesc ca să avem de toate.”

Însă Lorraine, soția lui Jim și o credincioasă devotată, se ruga pentru ceva mai mult pentru soțul ei.

Ea se ruga: „Te rog Doamne schimbă-i inima. Adu-l la credinţa în Isus Hristos şi fă o schimbare în viața lui; fă-l să schimbe acest mod materialistic de a vedea viaţa.”

De-a lungul anilor, banii şi materialismul l-au consumat pe Jim şi l-au îndepărtat, în acelaşi timp, de familia lui.

„Mă trezeam în timpul nopţii şi îmi ziceam ‘Oare asta-i totul?’”, îşi aminteşte Jim.

La vârsta de 61 de ani Jim a fost diagnosticat cu sindromul Guillain-Barre, o boală rară autoimună, a cărei efect sunt durerile cronice.

„Simţeam că un curent electric trece prin fiecare parte din corpul meu, însoţit de o paralizie care nu mă lăsa să fac nici o mişcare,” explică Jim.

În următorii ani Jim s-a bazat pe medicamente pentru a-l ajuta să gestioneze durerile.

„Boala l-a transformat într-o o persoană foarte nervoasă. Durerile îl consumau pur şi simplu,” îşi aminteşte Lorraine.

„Niciodată, şi asta arată cât de plin de aroganță eram, nu m-am oprit să mă uit în interiorul meu sau să mă uit spre cer şi să spun ‘Doamne, dacă Tu exişti, ajută-mă!’”, spune Jim.

În aprilie 2014, Lorraine a înălţat o rugăciune disperată pentru inima lui Jim.

Mai târziu în aceeaşi lună, după ce a luat o doză de medicamente de patru ori mai mare decât cantitatea obişnuită, Jim s-a suit în maşină şi s-a îndreptat spre un teren pe care îl avea în proprietate şi pe care intenţiona să-l vândă. În timp ce conducea, Jim îşi aminteşte cum senzaţia unui foc care îl arde a început să-i străbată picioarele.

„Dintr-o dată am simţit că nu mai pot să respir. Mă simţeam de parcă interiorul maşinii s-a umplut de apă. La momentul când credeam că-mi voi da ultima mea suflare, de undeva din interiorul meu, dintr-un loc care nici nu ştiam că poate exista….am strigat: ‘Doamne iartă-mă! Iartă-mă!’”

Când a văzut că Jim nu se mai întoarce acasă, Lorraine a sunat la poliţie. Jim fusese găsit inconștient în maşina lui oprită la marginea drumului. A fost dus la spital. Lorraine i-a sunt pe toţi cei pe care îi ştia că să le ceară să se roage pentru Jim.

„La spital doctorul neurochirurg a venit la mine şi mi-a zis, ‘Soțul dumneavoastră are leziuni la creier. Nu mai are deloc activitate cerebrală. L-am conectat la aparate pentru că organele lui nu mai funcţionează. Nu avem ce să facem pentru el!’,” îşi aminteşte Lorraine.

„Mi-a părut rău pentru modul în care m-am rugat pentru Jim, nu ştiam că va ajunge în această stare,” continuă Lorraine.

Ceea ce nu ştia ea, este că Jim era într-o cu totul altă realitate în tot aceste timp.

„Mă aflam într-un loc şi când mi-am îndreptat privirea spre dreapta am văzut o pajişte minunată, plină de flori şi iarbă verde. M-am uitat spre stânga şi am văzut cum această iarbă verde îşi schimbă în negru, ca și cum a fost arsă de foc, şi apoi cum dispare toată într-o crăpătură. Am văzut o creatură hidoasă, cea mai urâtă fiinţă pe care şi-o poate imagina cineva. Şi am simt, ceea ce aş putea numi o frică, o teroare în formă pură. Privirea acelei creaturi era plină de ură, pentru mine şi pentru întreaga omenire. În acel moment mi-am îndreptat privirea în sus către lumină, mi-am ridicat mâinile şi am strigat, ‘Doamne ajută-mă. Ajută-mă!’”

După acest strigăt, Jim îşi aminteşte cum trei îngeri au venit şi l-au ridicat spre Cer. „Mi-am dat seama că mă aflam chiar în faţa Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi El s-a uitat la mine cu nişte ochi ce păreau a avea o culoare violacee şi mi-a zis: ‘Jim ce ai făcut cu viaţa pe care ţi-a dat-o Tatăl Meu?’ Nu aveam nici un răspuns…Însă, pe când mă uitam în ochii Lui, a început să-mi zâmbească. Mi-a zâmbit. El mă ştia. Am văzut o iubire şi o iertare atât de intensă pentru mine, eu care nu meritam nimic. Şi ăsta a fost momentul…eram al Lui pentru totdeauna. Orice urma să se întâmple cu mine, eram al Lui. Îl iubeam şi El mă iubea.”

Jim spune că el ar fi vrut să rămână în acel loc, însă Isus avea alte planuri pentru el.

Isus i-a spus: „Du-te şi spune fraţilor şi surorilor minunile pe care le-ai văzut aici.” Dintr-o dată m-am trezit pe o targă în salonul spitalului şi am început să strig atât de tare că am speriat toate asistentele!”

Lorraine îşi aduce aminte: „O asistentă a ieşit şi a venit la mine ‘Doamna Woodford, puteţi veni cu mine?’, şi m-am gândit, ‘Gata-i, s-a dus!’”

„Sunt copleşit de recunoştinţă că am putut să o văd pe Lorraine din nou. Primele mele cuvinte au fost: ‘Lorraine, l-am văzut pe Isus, l-am văzut pe Isus!’ ,” spune Jim.

„Cu cât vorbeam mai mult cu el, cu atât îmi dădeam seama că da, el e în toate minţile. Dumnezeu l-a adus înapoi întreg,” spune Lorraine.

Lorraine şi-a dat seama că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciunea ei de a-l „transforma pe Jim şi a-l face o persoană nouă!”

„Acum al era schimbat, era o persoană preocupată de Domnul Isus. Şi a devenit mult, mult mai blând.”

Chiar dacă analizele lui Jim arată că el încă are sindromul Guillan Barre, el spune că nu a mai simţit deloc dureri. Astăzi Jim este determinat să spună tuturor despre mântuirea care se găseşte în Isus Hristos.

„Trebuie să deschizi uşa inimii ca El să intre, uşa inimii mele este acum larg deschisă.”

Sursa: Faithwire