1 Samuel 1 și 2:1-11
Într-o familie atipică, din când în când erau frământări cunoscute, trăite de majoritatea familiilor. Soția trecea prin momente dificile, era tachinată de unii, uneori desconsiderată de cine nu te așteptai, mâhnită pentru că rolul de mamă nu și l-a însușit niciodată, fiindcă nu avea copii. Altele aveau mulți, iar ea niciunul. Soțul o aprecia și o iubea, Dumnezeu îi asculta oful, dar timpul trecea și ea își făcea griji pentru aceasta. A ajuns la o negociere cu Dumnezeu! Voia să simtă și ea în brațe obrajii calzi ai copilului, scâncetul de dimineață al odraslei sale. Era nevoia de manifestare maternă, pe care nu o poate explica nimeni, decât o mamă care știe sentimentul acesta. A trecut vremea și rugăciunea a făcut minuni! În rugăciune i-a promis Aceluia care este Suveran, care știe situația și poate totul, să intervină, să îi dea un băiat (a fost și specifică în cerere), să fie și ea o femeie fericită. Chiar dacă avea de toate, cu toate că nu îi lipsea nimic din nevoile zilnice, simțea absența unui copil. S-a rugat și a promis că îl va închina Domnului!
A venit și ziua răspunsului la rugăciune. După multă așteptare, după multe lacrimi și zile triste, a sosit și ziua în care s-a petrecut o minune! S-a născut un băiețel, pe care l-a numit Samuel, „Dumnezeu a ascultat”. Da, ea continuă explicația, pentru curioși: De la Dumnezeu l-am cerut! A devenit femeia fericită, cu zâmbetul pe buze și cu chef de viață! Îl avea în brațe pe micuțul Samuel. Avea grijă de el, nu mai conta nimic pentru ea de acum. Visul a devenit realitate! Imposibilul a fost realizat, pentru că Cineva poate transforma neputința și incapacitatea umană, în ceva real. Dumnezeu nu a uitat, i-a răspuns, iar acum Ana trebuia să nu-și uite promisiunile. Era datoare lui Dumnezeu cu împlinirea lor. A sosit momentul să își țină cuvântul dat. A luat copilul și l-a dus la o scoală de slujitori ai Domnului. L-a dus și l-a predat lui Eli, un preot care era la Casa lui Dumnezeu. Era nevoie de urmași, de copii, tineri, care să fie de ajutor slujbei onorabile, iar apoi să devină și ei preoți, la rândul lor. Micuțul se forma în slujba Domnului! La acest internat a fost lăsat Samuel. Mama, tata și întreaga familie se despărțeau de Samuel. Îl vizitau o dată pe an, primea cadouri de la părinți, atunci când venea în vizită și bucuria revederii era mare! Ana a fost credinciosă promisiunilor. Și l-a dorit atât de mult, iar acum vrea mai mult, și-l dorește un slujitor al lui Dumnezeu! Câtă vreme l-a știut în slujba Domnului, ea a fost fericită, chiar dacă nu l-a mai avut, fizic, la ea în casă, era într-o altă Casă. A trăit ca acasă, în siguranță și eficient pentru o lucrare veșnică. Aceasta i-a adus împlinire deplină, pentru că nu a trăit degeaba!
Apoi, Domnul face o minune și îi oferă Anei o recompensă: …să aibă copii mai mulți care să înlocuiască pe acela care a fost împrumutat Domnului… Cuvintele au putere, Dumnezeu nu rămâne dator! A primit mai multe cadouri de sus, încă cinci copii, trei băieți și două fete! Așa a fost răsplătită de un Dumnezeu care este sursa vieții! Da, merită să fii credincios, să-I dai Lui tot ce îți aparține, El nu rămâne dator! În niciun domeniu al vieții, cine este credincios și consecvent, nu va rămâne dezamăgit, Dumnezeu poate și o va face, mai mult decât ne-am așteptat vreodată!
Acest exemplu rămâne reper pentru toți care, deși trec prin dureri, suferințe, umilințe, se încred în Dumnezeu și Îi oferă Lui totul, iar El nu rămâne dator! Exeprimentează și convinge-te!
Cigher Sorin,
11 mai 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
