Sara a fost o soție de patriarh. Nu avem multe detalii despre originile ei, însă o vedem împreună cu Avraam de la început până la sfârșit. A fost credincioasă, consecventă și era într-o așteptare a promisiunilor lui Dumnezeu. Au plecat împreună la drum, unul necunoscut de ei, într-o căltorie care urma să fie fără întoarcere. Au părăsit rudeniile, au plecat din locurile copilăriei, au fost nevoiți să se deslege de toate amintirile păgâne, urmau un alt traseu, unul care le aducea visul împlinit. Când s-au căsătorit, au visat împreună, ca doi tineri cu multe planuri de viitor, acest vis întârzia să apară. Posibil să își fi pus întrebări văzându-i pe tinerii de vârsta lor care se umpleau de copii, iar ei încă… așteptau. Poate erau tachinați, ironizați, umiliți din cauza aceasta. Nu aveau alt răspuns, decât: așteptăm! Au plecat la drum spre țara visurilor, așa le-a promis Dumnezeu. Nu au stabilit ei traseul, ci Creatorul lor! Ei au ascultat și bine a fost pentru ei! Nu aveau condițiile de azi, dar se aveau unul pe altul și împreună erau credincioși lui Dumnezeu, sub protecția Lui, ce trebuie mai mult?
Avraam a accentuat latura duhovnicească mai mult, a înțeles că cerul este sursa de binecuvântare pentru pământ, astfel că și-a ancorat viața și inima de cer. I s-a promis că într-o zi vor vedea cu ochii visul împlinit. Deja erau trecuți de prima, a doua și chiar a treia tinerețe, așadar nicio șansă nu aveau, omenește vorbind. Copiii nu au venit! Sara trăia această traumă a unei femei fără copii. Doar sufletul ei știa cât de mult suferea din această cauză! Cine este într-o situație asemănătoare știe cel mai bine ce a simțit Sara. Câtă diferență între visul unei tinere măritate de curând și femeia de 90 de ani care tot așteaptă, dar pentru ea, acum e prea târziu! Dumnezeu, din când în când, le-a amintit că nu i-a uitat…, iar ei, parcă erau tot mai dezamăgiți de această promisiune neîmplinită. Cu trecerea timpului, s-au cufundat în resemnare. Sara a început să râdă atunci când i s-au readus în față promisiunile unui Dumnezeu care se ține de cuvânt! Este ceva imposibil pentru Dumnezeu? Nu! În ciuda acestui fapt, ei au încercat o improvizație, de a-L ajuta pe Dumnezeu să grăbească acest vis…, astfel că a venit pe lume Ismael. Acest lucru a încurcat și mai mult situația. Unde este mâna omenească, există consecințe pe termen lung, până astăzi lumea simte această forțare a unor oameni care s-au grăbit! Da, dar la această vârstă ce să mai aștepți? Ți s-au dus toate așteptările, bucuriile tinereții…
Într-o zi, Sara și-a dat seama că ceva se petrece cu ea… La vârsta aceasta, cine s-a gândit la un test de sarcină? Cine merge la ginecolog ca fiind suspectă de sarcină? Imaginați-vă o bunică să meargă la ginecolog, iar medicul să-i spună că este însărcinată? Ar fi trimis-o imediat la un control psihiatric! Dar Sara crede după ce vede că lucrurile sunt diferite, hainele o strâng și într-adevăr, era gravidă! A venit și ziua nașterii, o zi de mult așteptată! La vârsta aceasta, Dumnezeu a făcut o minune! Sara s-a simțit cu disconfort de imagine…, totul devenea atipic! Da, toată lumea a fost martoră a unui vis împlinit, chiar dacă pentru ei era cu întârziere! Tata fericit, mama în al nouălea cer de bucurie! Erau părinți, tineri părinți pentru copilașul mult așteptat, s-a născut Isaac.
Această istorie este una care te face să zâmbești, dar cine râde la urmă, râde mai bine! Este promisiunea împlinită! Visul s-a împlinit! Dumnezeu se ține de promisiuni! Încrede-te în El! Nu înceta să visezi singur, pentru că promisiunile Lui sunt de vis! Nu te grăbi, ai răbdare, vine și vremea ta! Stai la rând! Nu improviza nimic! Lasă lucrurile să curgă în mod natural și vei zâmbi întotdeauna, privind în urma ta!
Cigher Sorin,
9 mai 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
