Seminariile islamice numite madrasas sunt locuri unde musulmanii studiază pentru a deveni lideri ai moscheilor sau pentru a învăța mai multe despre islam. Mișcarea „Deoband Madrasa” echipează noi lideri pe tot globul. Deobandi sunt sunniți; ei nu se consideră neapărat ca fiind o mișcare din interiorul islamului sunnit, dar se consideră pe ei drept cei mai puri musulmani sunniți.
Prima madrasa Deobandi a fost înființată în Deoband, India, în anul 1866. Scopul unei madrasa era să păstreze și să protejeze cultura musulmană. O singură madrasa nu avea să fie suficientă pentru a atinge acest obiectiv. Toți absolvenții sunt echipați și încurajați să înceapă noi moschei sau noi instituții de tip madrasa. În prezent, există peste 100.000 de madrasa Deobandi în întreaga lume – multe în Pakistan, India, Bangladesh și țările din jur.
În ultimii patruzeci de ani, madrasas Deobandi au fost înființate și în Africa de Sud, Australia, Marea Britanie, Canada, Trinidad și Tobago și SUA. Toate sunt finanțate de către comunitatea musulmană locală și sunt capabile să își adapteze serviciile la contextul lor, de exemplu predând în engleză și răspunzând la întrebări despre perspectiva musulmană cu privire la sărbătorile creștine.
Prima madrasa Deobandi a început într-un context în care musulmanii încercau să-și protejeze credința și cultura de influențe exterioare și acum ele se focalizează pe producerea de noi lideri musulmani care să facă același lucru.
Cum să ne rugăm:
- Roagă-te în numele lui Isus pentru binecuvântarea lui Dumnezeu peste acești tineri lideri musulmani și ca ei să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.
- Madrasa Deobandi sunt locuri de conducere în cadrul comunităților musulmane; roagă-te ca acestea să fie locuri pline de compasiune, înțelepciune și bunătate.
- Roagă-te ca mulți lideri din mișcarea madrasa Deobandi să se alăture psalmistului și să spună: „Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!” (Psalmul 119: 40-41).
