Atunci când pomenim numele Iov, ne gândim la suferință. Da, a trăit cu multă, multă vreme înainte și felul în care s-a comportat în fața suferinței uimește pe cititor. A avut o reputație bună, era sfătuitor pentru mulți. Nu îi lipsea nimic. Hrana zilnică îi era asigurată, proprietăți avea destule, a avut și o familie numeroasă: zece copii (soția lui a fost suficient de ocupată cu hrănirea și educarea odraslelor). Economia îi mergea bine, relațiile cu oficialitățile erau în regulă, de sănătate nu s-a putut plânge. Nimic de comentat în dreptul lui. Nimeni nu i-ar fi băgat de vină, nu avea cu ce. Dar… cineva, dușmanul numărul unu al lui Dumnezeu și, implicit, al omului a fost deranjat de prosperitatea și felul în care toate îi mergeau bine… A cerut ceva de la Creatorul omului: să-i pună piedici, să îi ia tot, să se poarte rău cu el… De unde i-a venit ideea aceasta? Fiind ispititorul, încearcă toate variantele posibile pentru a destabiliza relația omului cu Dumnezeu. A reușit să aducă un văl negru, de doliu, asupra lui Iov. Proprietățile au dispărut, bogățiile ce constau în animale au pierit, într-un timp așa de scurt, toată agoniseala de o viață, toată zestrea pe care ar fi lăsat-o copiilor a dispărut, s-a făcut scrum. A trăit un mare of, văzând că toate sunt ca un abur…, pier așa de repede.
Când suferința era în toi, a căzut crunta veste, toții copiii au murit! Această telegramă i-a sfâșiat inima; și-a rupt hainele și a început să înghită în sec…, nu mai avea nici lacrimi. În fața celor zece sicrie, nimeni nu mai putea să îi mângâie durerea. Nici măcar unul nu a scăpat, să primească o mângâiere la bătrânețe. Toate visele s-au spulberat! Toate planurile cu privire la fiecare copil s-au stins…, nu mai era niciunul. El și soția lui! Doar ei doi, ca la începutul căsătoriei. Tristețe, durere, mâhnire, toate le-a avut din belșug! O boală i-a cuprins tot corpul. Acum era desfigurat și pe dinafară! Inima îi era ciopârțită, dar acum și trupul îi era dizgrațios.
Ce te poți aștepta să scoată pe gură un astfel de suferind? Un om care a fost cineva în societate, iar acum este omul căruia îi plângi de milă. Privești la cine este acum, din perspectiva a ceea ce a fost odată și te întrebi dacă viața este dreaptă. Însă, el a avut putere să afirme: „Domnul a dat… Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!”
Cu ultimele puteri, Iov nu uită Cine este sursa binelui! În cele mai negre momente ale vieții, nu se dezice de El! Da, este dovada unui om de caracter care nu-și schimbă stăpânul după interese. Iov rămâne liniștit în suferință! Nu se revoltă împotriva lui Dumnezeu! Nu cere socoteala nimanui pentru răul care i-a fost adus… El privește spre cer, din vârful molozului, își face o analiză personală, își dă seama că este un om păcătos și că Dumnezeu poate să îi dea iertarea Sa și în aceste condiții!
După ce întreg procesul de perfecționare în care a fost inclus Iov se finalizează, se termină și suferința, dar pentru că a fost fidel și credincios lui Dumnezeu, primește ceea ce nu și-a închipuit niciodată! Mai mult decât la început, copii mai frumoși decât primii, binecuvântări la care nu a visat vreodată! A rămas statornic, a rămas într-o relație bună cu Dumnezeu și l-a cinstit Dumnezeu pentru că, la rândul lui, a rămas cinstit! Iov nu s-a temut de vremurile care au venit, a știut că nu este singur și că Dumnezeu nu-l lasă niciodată, chiar dacă nu-L vede tot timpul!
Statornic pe aceeași Cale și cu aceeași atitudine te cheamă Dumnezeu să fii și tu, până la capăt!
Cigher Sorin,
6 mai 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
