Ioan 21:15-25
Ucenicul Petru a fost unul dintre apostolii apropiați ai Domnului Isus. A fost cu un temperament vulcanic – gata să Îl apere pe Domnul, curajos – a scos sabia să-și arate vitejia, gata să meargă chiar la cruce cu El… Dar într-o seară s-a perpelit în fața unei doamne și a negat tot ce a știut. Își revine imediat, pentru că e tipul de om care alunecă repede (imprevizibil), dar la fel de repede se ridică. Neagă cu ușurință, dar regretă imediat! A avut timp să mediteze după ce a auzit glasul cocoșului. A ieșit afară…, acolo l-au podidit lacrimile (și acestea au fost sincere), apoi a regretat, mai ales că Domnul a fost condamnat și nu L-a mai întâlnit.
Nu a durat mult că a venit și vestea cea mare! A vizitat mormântul Domnului Isus și a văzut că este gol; când i s-a arătat, L-a recunoscut și a fost convins că este viu! Petru este martor al învierii în repetate rânduri. Apoi, după o pescuire productivă, (dar nu pentru că ei erau profesioniști, ci pentru că i-a vizitat marele Pescar și ce bine a fost că au ascultat de El!), în această zi, după masa de prânz, Domnul Isus mai avea de transmis un mesaj personal prietenului său, Petru. L-a întrebat cum stă cu dragostea față de El. Parcă intrigat de întrebare, care nu prea își avea locul acolo, Petru răspunde evaziv: „Doamne, tu știi că te iubesc!” Întrebarea este repetată, răspunsul, mai răspicat: „Da, Doamne, știi că te iubesc!” Parcă nu e destul și a treia oară primește aceeași întrebare. Ce să fie cu insistențele acestea? Răspunsul vine repede, supărat de deranjul repetat al Domnului, ucenicul răspunde ușor enervat: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc!” Ce deranjează? Întrebarea sau răspunsurile? Oricine are dreptul să întrebe, dar fiecare are libertatea să răspundă sau nu. Hristos întreabă, Petru răspunde. Dialogul ascunde o realitate pe care a priceput-o Petru. Trecutul lui Petru nu este scos în evidență, este iertat de tot ce a făcut. Domnul nu mai pomenește nimic despre ce a făcut, pentru că are har față de el. Prezentul contează! În cadrul acestei discuții, contează ca Petru să declare cu gura lui, din toată inima, ce se află în ea! Se află dragoste față de El sau nu? Îl iubește pe Hristos sau este un creștin formal? Este gata să slujească, cu orice preț? Valoarea prețului va fi dovedită atunci când va fi gata să-l plătească! Viitorul îi este elucidat! Trebuie să slujească până la bătrânețe! Așadar, Domnul Isus îi asigură viața, deci îi oferă garanția că va îmbătrâni, dar până atunci… are treabă! Trebuie să îngrijească, așa cum a declarat că iubește, de mai multe categorii de oameni. Petru va deveni un lider pentru mai multe generații. Nu îi va fi ușor, nu va fi simplu, va trebui să plătească un preț, dar el este gata să o facă. Deci dragostea față de Isus îl face să slujească semenii până la capăt!
Cu orice preț vom sluji semenilor noștri, dacă vom avea dragoste pentru Isus! Dragostea față de El va ricoșa în semenii noștri! Tot ce este în universul acesta Îi aparține Lui, așadar noi suntem slujitorii Lui, slujindu-i pe semenii noștri! Petru înțelege că are o sarcină de dus până la capăt și o face cu bucurie pentru că Domnul contează cel mai mult pentru el. Isus știe bine acest lucru! Știe și despre tine, despre mine, despre noi toți… El toate le știe, așa că nu obosi în facerea binelui!
Cigher Sorin,
29 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
