Apocalipsa 1:9
După înviere, ucenicii s-au pregătit și pentru alte vremuri. Ei au trăit vremuri frumoase cu Isus, fără prigoniri și suferințe, când aveau de toate, pentru că sursa era lângă ei. Câtă vreme au fost cu Mântuitorul, nu au avut dureri de cap. Trei ani și jumătate au fost pe linia secundară, însă după înviere, după ce Mântuitorul a plecat din mijlocul lor, au ajuns pe prima linie. Au devenit responsabili de tot ce făceau. S-a dezvoltat comunitatea creștină, ucenicii s-au înmulțit, aveau temelia de neclintit- învierea Domnului și au mers înainte, cu orice preț. Poporul se înmulțea, chiar foarte mult. Într-o singură zi, peste trei mii de oameni au aderat la noua comunitate creștină, expansiunea a început să se observe cu ochiul liber. Creștinii și-au consolidat credința și au devenit de neclintit. Când a apărut prigoana, au început să se împrăștie, pentru că erau considerați o ciumă care se ia repede și trebuie exterminată urgent. Au fost valuri de prigoane, în istorie! Au rămas fără proprietăți, fără bunuri, fără poziții sociale, fără familii, fără viață, unii dintre ei. Au fost martirizați pentru că nu și-au schimbat convingerile. Nu L-au mai abandonat pe Hristos! Da, cei care au trecut prin situațiile acestea, ne-ar spune: mulțumiți-vă, se poate și mai rău decât așa. Ceea ce avem noi astăzi, este floare la ureche pe lângă ce au trăit ei, dar și pe lângă ce trăiesc atâția creștini astăzi, în diferite locuri din lume. De ce sunt atât de înverșunați împotriva creștinilor? Pentru același motiv din toate timpurile: Hristos este Cel împotriva căruia se luptă ei! Hristos a fost căutat și urmărit! El ne spune: din pricina Mea veți fi urâți…
A fost un ucenici, pe nume Ioan care a fost trimis la izolare, în carantină mai multă vreme. El a fost exilat pe o insulă, insula Patmos, într-o regiune grecească. Nu a fost în vacanță și nici nu și-a petrecut un timp de relaxare cu familia sau să fi fost în concediu (insulele sunt la modă astăzi pentru un sejur cu familia). El a fost dus acolo pentru că avea aceași problemă pe care au întâmpinat-o ucenicii, apartenența la Hristos. De aici i se trage și este gata să suporte consecințele. Ioan are o credință de neclintit, o convingere pe care nu o putea destrăma nimeni! Da, Ioan este exemplul de om carantinat, dar mulțumit! Acolo își găsește de lucru! Omul înțelept face din orice un prilej special de a fi eficient! Ioan, izolat, nu și-a pierdut vremea. Acolo scrie una dintre cărțile Bibliei, Apocalipsa. Da, i-a trebuit ceva vreme până să o scrie, acest lucru înseamnă că a stat mai multă vreme departe de cei dragi. Putea să vocifereze, putea să se scuze, să ceară un tratament preferențial (fiind un ucenic al Domnului), dar nu o face. Devine mai eficient în izolare și consideră că vremea aceasta trebuie valorificată. Ioan este mulțumit. Probabil știe că deja au murit mulți dintre colegii lui de slujire, în diferite moduri: unul crucificat, altul decapitat, împuns cu sulița și majoritatea au avut un sfârșit dramatic. Da, se poate și mai rău decât să stai izolat pe o insulă și să meditezi, să fii la dispoziția lui Dumnezeu, să scrii o carte de mare valoare, cu implicație veșnică.
Ucenicul în izolare ne învață lecția tăcerii! Credinciosul în carantină ne îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea! Copilul lui Dumnezeu ne învață că dincolo de implicațiile umane, să privim la Cel care are planuri mai bune! Da, acest Dumnezeu, Cel care deține controlul, știe ce face și ne spune:
Ce este în fața voastră, este mult mai bun decât ce ați lăsat în urmă!
Mulțumiți-vă cu prezentul și valorificați-l!
Cigher Sorin,
27 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
