Ioan 20:24-29
A aflat și Toma că Domnul Isus este viu. S-a arătat multora în cele opt zile, dar Toma a lipsit de la întâlnirea cu Domnul Isus. A întârziat, a contestat, a cerut dovezi palpabile, de acolo i se trage porecla, Toma necredinciosul. Cu toate că a dispărut o vreme, s-a întors, pentru că nu i-a plăcut separat de frați. Aici era locul lui, între ucenici; nu-i stătea bine plecat, era o contradicție între ce a învățat, cum a fost instruit și deciziile pe care le lua acum.
Putea cineva să-l tragă la răspundere, unde a dispărut, unde a întârziat așa de mult? Nu, nu cred că era cineva care să-l judece prea aspru, nici măcar Domnul Isus nu o face!
Săptămâna aceasta a fost de chin pentru el. Era confruntat cu mesajul primit și ideile sale preconcepute. Voia să înțeleagă totul pe cale rațională. Filozofia lui a început să dea rateuri. Construcția lui, temperamentul, personalitatea erau direcționate spre logică; tot ce depășea logica, era exclus. Oare cum și-a petrecut nopțile, frământându-se cu gândul că s-ar putea și să fie adevărat. L-a lăsat Domnul opt zile să se frământe singur; nu s-a dus direct la el, acolo unde era, în ascunzătoarea lui deși putea să o facă, dar l-a lăsat să își demonteze, bucată cu bucată, toată teoria cu privire la învierea Domnului.
Toma este un om de valoare! Este omul care nu acceptă orice învățătură care apare pe piață, în care s-ar fi strecurat ușor și o erezie. Filtrează totul, poate prea mult, uneori. Nimic nu scapă de criticile lui. Este un ucenic profund care are o credință de neclintit. Nimic și nimeni nu-l poate scoate din ale lui. Ce știe el, știe bine și rămâne de nestăvilit. Unul singur putea să-l schimbe, radical, Acela era Domnul Isus. Toate dovezile de care a avut nevoie Toma i-au fost aduse. Nu ucenicii i-au spus Domnului care este solicitarea lui Toma, dar Domnul Isus i-a cunoscut toate nevoile, gândurile, incertitudinile etc. Nicio clipă nu l-a părăsit Domnul; a fost prezent, deși părea absent pentru Toma. Pentru acest ucenic nu există prea târziu, chiar dacă a fost o întârziere. Toma pricepe, după toată frământarea pe care a avut-o, că Unul singur este Domnul și Dumnezeul personal. Dacă Toma a ajuns la această convingere, însemnă că ipoteza a fost verificată și nu mai există nimic de adăugat! Poți fi sigur că Toma știe ce spune, fiind omul pe care te poți baza!
Era o întâlnire a tuturor ucenicilor când a apărut Domnul în mijlocul lor; i-a salutat și s-a ocupat de Toma! L-a invitat să ia aminte la cel mai puternic argument al învierii, rănile de pe trupul Său. Toma a fost copleșit, a vorbit și din toată inima a mărturisit că El este Domn și Dumnezeu pentru el! Nu a mai avut nevoie de dovezi, de niciun argument. Viața lui Toma a s-a derulat, din acel moment, în jurul învierii Domnului. A devenit ucenicul credinței autentice, bazate pe rănile Domnului Isus. Toma a devenit ucenicul argumentelor. Tot scepticismul este eradicat atunci când îți vorbește Toma! Privirile colegilor erau îndreptate în tăcere spre Toma. Fiecare aștepta reacția lui și Toma a reacționat exemplar. Cum poți fi altfel în fața Hristosului înviat? Convingerea lui Toma traversează veacurile și toți credincioșii au argumentul lui: Isus este viu, i-am văzut rănile de pe mâini, din coaste, de pe frunte… este El! De acum, trăirea va fi prin credință și nu prin vedere sau prin atingere! Ferice de cei care n-au văzut și au crezut…!
Chiar dacă azi este cu întârziere pentru tine, încă nu e prea târziu, deși s-ar putea întâmpla asta dacă nu te grăbești la întâlnirea cu El!
Cigher Sorin,
26 aprilie 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu
